***

ianuarie 4, 2010 prin humanzone

la marginea orasului un trecator vorbeste cu o umbra

instalatiile de metal isi misca bratele in directia apusului

scanteiele petrec soarele in grota de la marginea orizontului

si lasa amprente pe irisul omului ce vorbeste neraspicat cu pata neagra

orasul e celula de cancer ce se extinde mancandu-se/

“incearca sa-mi vezi corpul din mai multe unghiuri -

sa vezi ca prezenta mea aici este relativa

eu sunt cel ce e asemeni aerului

nu-mi atinge marginile carnii fiindca senzatiile

pe langa celelalte forme ale firii sunt cele mai efemere”/

pe parcursul discutiei formele negre

de cateva ori s-au imbibat una intr-alta ca nu era clar

cine e aer si cine e carne ridurile – niste

crengi incrustate formau pe piele guri cu racnete

in gandurile fiecaruia se sapa tuneluri acolo se vaieta larvele/

“unica ocupatie meritabila e sa scurmi in carne -

n-are nicio treaba cu materiile fine cu sufletul din spatele fasiilor

dar te inrudeste cumva cu fiinte de tipul lui sisif

noi suntem doua puncte in peisaj lipsite de contururi distincte

aria trupurilor noastre in spatiu in suma da o cifra neimportanta”/

am vazut omul si umbra si am incercat sa le recunosc chipul

dar liniile lor – ondulatii ce se pierd printre miile de forme

ale memoriei si uitandu-ma la ei privesc in oglinda

tenul lor e de culoarea ce aduna-n sine nuantele omului in genere

sferele vide ale zilelor se lipesc intr-o dâră celesta/

“obiectul se misca doar atunci cand se indreapta in directia mortii

fata de sine insusi corpul e static e

deopotriva prafului a carui masa e constanta

nici minus nici plus ca suma a doua vacuumuri”/

Zdrasti

decembrie 24, 2009 prin humanzone

bună ziua dragii noştri,

în această luminoasă după-amiază plină cu soare şi cu zăpadă care se topeşte
venim cu câteva propoziţii – ca la şcoală. păcat că nu ştiu nicio poezie de cojbuc sau alexandri sau ceva de genul să vă înveselesc.
o să mă consult în acest sens.

intrăm în sărbătoare cu cateva noutăţi.
unu’ dintre ai noştri, scriu blogurile, a fost observat ieri, lângă o parcare de la capătul oraşului, încercând să sculpteze cu o incredibilă iscusinţa o babă de zăpadă. sau babă de omăt. sau om de zăpadă / omăt. cum va pofteşte rânza lexicală. obiectivele aparatelor  foto şi film n-au găsit elemente ale sculpturii ce ar ajuta la specificarea genderului ei. iată, în schimb, ce susţin camerele respective:

un rotweiler, jucându-se cu o lesă aproape îngheţată, un tip cu şapcă rozovaia şi un pirigar de vreo 2 metri. splendidă imagine. toate astea nu i-au impiedicat, slavă Omătului, pe oamenii care trec prin marşrutşili: 155, 105, 123, 140, 166 şi nu în ultimul rând 191 să se mire de acea minunată babă de zăpadă care azi deja, stă puţin înclinată în faţă, semn ca s-o zakalibit să stea într-un loc.

vorba multă – ochiul vânăt. Ah, câtă expresivitate…

mi-am dat seama că n-am făcut niciodată un omuleţ de zăpadă singur. nici măcar în copilărie. mai bine mai târziu decât la anul nou. care, spun bârfele de prin staţia naţională de meteorologie, va fi cu ceaţă şi glod. dar eu cred că tipii care s-or îmbăta tare de anul nou ar putea să facă şi o babă de glod, ce mare scofală.

veţi spune vai cât de popsovo, vai cât de infantil. taică-miu, după ce a observat c-am stat un ceas afară şi după ce m-a şi văzut ud ghioalkă intrând în casă o exclamat: kokutzo…
LoL. deci popsovo, lăim, bespontovo, copilăros, boring etc ? ? ? get a life.

cu o zi înainte de asta am mers la lansarea Revistei în plic. mi-o plăcut ce-o făcut us din asta, dacă ar fi să fiu sincer. nu am habar cum vede el eventualele vânzări, eu unul îs sceptic în ceea ce priveşte comercializarea acestui produs. mă rog, să vedem. oricum e chiar mişto ideea. cu această ocazie vă aducem la cunoştinţă ca şi HZ are un supliment acolo. e vorba de: HZ Poftă buna. HZ mulţumesc.
după ce copiii de la HP sau de la curaj, numai ei ştiu de unde-s, au pus o cronică video în legătură cu acest eveniment, mi-am dat seama cât de tare nu le-a plăcut dorinţa mea de a elimina temele politice şi cele grav-sociale, etnice lingvistice etc din suplimentul nostru. pentru că am observat că anume acolo s-o terminat plionka când ziceam despre stuff-ul de mai sus, deci mişto aşa. vă ţinem la curent cu suplimentul.

în această zi, care vesteşte o seară liniştită şi caldă, membru de onoare al HZ, roxana gamarţ va bea un gât de vin sau bere sau vodkă sau şampanie sau suc sau mai ales ceai, deorece în buletinul ei e scris 24 decembrie. credeţi că e data eliberarii buletinului, iar roxana va sărbători această minunată aniversare? nuuu, nu cred că despre asta e vorba.

numai hugzuri şi felicitări din partea noastră – buletinului tău de identitate, evident – Roxana. Dublă sărbătoare astazi în familia celor doi membri HZ.  [de fapt, celor 3 membri, dar comitetul organizatoric înca n-a votat întrebarea de la ce vârstă  se depune cererea de intrare în grup]

dacă cineva în naivitatea sa mai speră şi mai crede că vor urma cronicile ultimelor şedinţe de cenaclu, ce să vă zicem. uu stiu una: restanţele se lichidează după vacanţa de iarna. şi pe asta n-o ştiu din auzite sau din cărţi.
după pirigarurile şi dimineţile ticsite până în vârf cu  virgulă culpabilitate va fi timpul potrivit pentru a da restanţe.

Dragilor,
în final, nu putem să vă dorim decât un ajun de Crăciun cât mai cald [veţi zice unde mai cald de atât, afară e pliusovaia pogoda] ei lasă că nu-i grav. undeva în sânul familiei sau în mijlocul prietenilor şi mai ales prietenelor. să fim olecuţică, un piculeţ mai buni şi mai blânzi unii cu alţii. nu fiţi libidinoşi, scârboşi şi cu totul spurcaşiuni, mai cedaţi pe unde e cazul, mai iubiţi unde-i de iubit.
poate totuşi azi nu vă îmbătaţi ca nişte porci şi vite, aşa, mai lejer…. capu’ mai urmează şi alte ocazii.

vă pup

Pa.

decembrie 18, 2009 prin humanzone

[sus]

decembrie 15, 2009 prin humanzone

Aici în mine
fericirea vascularizată
se ridică sus

prietenia ca o butaforie
Capătă formele pe care i le dau
adaug semnificaţie
amploare
după propriul interes
Dau formă prieteniei /
comunic spre binele meu

Primăvara ca un program defect
virusul ca o floare
renaşte
natura e un ghem
În mine sunt celule gata să distrugă restul lumii
încerc să rezolv  probleme
Eu nu încerc / nu / să rezolv probleme

low battery – primăvara & prietenia
Am investit în ele 4,5m. de hârtie igienică
degeaba
Am 2 acumulatoare de pluş
Roz ca o fericire care mă seacă

ION BUZU

decembrie 11, 2009 prin humanzone

Multumim pt receptivitate

mai ales pentru aceasta frumoasa reactie a dumneavoastra pe acest BLOG

hihi-haha

va invitam la o noua sedinta a HZ – citeste ION buzu – BUZZ me

va asteptam la 14:30  pe 12.12 la bukve [Litere]

ps. > gata cu afisele – pentru totdeauna -  copyrightul costa scump

pa

cu intarziere, cum si trebuia

decembrie 9, 2009 prin humanzone

în schemă

decembrie 4, 2009 prin humanzone

corpul mişcat brusc îşi lasă gândul în locul pornirii

acesta din urma îşi caută carnea din inerţie

intră înapoi însă pierduse din consistenţă

devenise vlăguit încât reproducerea propriei materii

e de ordinul metafizicii

.

deobicei locul de referinţă este centrul încăperii

mişcările pe diagonală sau cele lipsite de sistemă

sunt condamnate la zvâcniri ale tâmplei

la întoarcerea la stadiile rudimentare şi în mod deosebit

la trezirea micii creaturi ce ramase

în incubatorul acelor stadii

modalitatea de propagare în schemă e mişcarea pe circumferinţă

.

alteori locul de referinţă se află în zona pieptului

acesta e cel mai nesigur

dar e unicul ce are corpuri stabile –

sfere de sticlă cât bilele umplute cu teama –

în rest totul e schimbător şi depinde de unghiul de disecţie

al obiectului de către ochi

şi îndeobşte în exterior perspectiva se îngustează permanent

ca în tabloul cu drumul

.

în stradă verdele se refractă în ochi fără să lase urme pe retină

iar în suflet nici pe departe

ochiul caută culcuşuri pe unde e mai rugină

boala copacilor de lângă şosea iniţiază cromatica

obiectului ars

—- Surpriza —-

decembrie 3, 2009 prin humanzone

ATENTIE,

locul: biblioteca b.p. hasdeu – chisinau, st.cel mare colt banulescu bodoni

ora : 15: 00 [TREI]

coproductie

text

noiembrie 30, 2009 prin humanzone

sunt juni îşi savurează pubertatea
declarând război cercului închis în care se învarte
mizeria
chemând viaţa încolăcită lângă şemineu
chemând-o la un duel
carnea lor e vânjoasă într-atât încât vrei să-ţi întinzi
mâna
s-o pipai s-o mângâi mirându-te
cât de vie este
şi câte se pot face cu asta

nervii mei – capacităţile mele – posibilităţile în care nu cred
mustesc, înfloresc

zădără fetele şi ochii aleargă / se opresc la
sânii încă mici
apoi merg să se ascundă acasă, în baie
căutând un colţ uitat şi lipsit de lumină
pentru a-şi pipăi mădularele poate şi pentru a le
strânge uşor în pumnul lor mic şi încă inocent

ăştia-s nervii mei, astea-s posibilităţile mele

asta pt sambata

noiembrie 26, 2009 prin humanzone