lucrez aspupra mea de dimineaţă ca un descreierat
îmi torn în cap chestii parfumate şi învăţ să merg drept
să vorbesc cu oricine pe orice temă bla bla bla
se poate am un corp atletic şi nişte ochi minunaţi
am nişte blugi negri care strălucesc
totul la mine e bine stau sus am 200 wt în frunte
mama la mine totul e bine
la cativa cm unul de celalalt - in mintea mea, ii intind mana spre genunchi - m-am oprit la timp - nu am nevoie de asta - doar asa - la cativa cm unul de celalalt si sa nu mai conteze nimic - Read the rest of this entry »
bolile sunt pentru cei batrani.
un copil se intoarce de la scoala, pe fata are o urma de
pix. asa e cand frumusetea se incolaceste, cu dragoste,
in jurul gatului tau, pana in corp iti apar rani pe care
nu le poti explica; pe nesimtite,
pe plamanul tau drept se contureaza un fluture.
primul contact cu aerul. cu palma moale a unui nebun. cu
un obiect placut. dorinta ca acesta sa fie o fiinta.
dragi prieteni,
vin aici cu o propunere. să facem puţină transparenţă.
situaţia de pe blog nu prea îmi este clară de ceva timp, de când cu postările astea anonime. poate e un proiect al cuiva din grup de care ceilalţi nu au habar, sau cineva din afară a obţinut parola (ceea ce e şi mai grav), - nu îmi dau seama, nu am reuşit să găsesc o explicaţie şi nimeni din grup nu a putut să-mi spună ce se întâmplă. Părerea mea, dar, cum am văzut, şi a mai multor cititori ai blogului nostru este că tre să facem puţină ordine, joaca asta de-a misterul nu mai este interesantă, cu atât mai mult că textele (în mare) s-au dovedit a fi modeste. Dacă e vorba de experiment, laborator… cred că am putea să ne asumăm ceea ce scriem (sau ceea ce scriu colegii noştri secreţi), astfel am interacţiona mai uşor şi am face blogul mai util/interesant.
hoinărim împreună printr-un pustiu şi, din când în când, ne întoarcem capetele să vedem urmele pe care le lăsăm în nisip. vântul le acoperă încet. purtăm haine albe, zdrenţuite şi murdare, cu care ne acoperim capul şi faţa. ne oprim uneori, scoatem o ploscă dintr-un pliu al hainei. ziua dormim / ne odihnim la umbra unei dune, noaptea hoinărim mai departe sau stăm de poveşti, aşezaţi unul în faţa celuilalt, ne trecem plosca de la unul la altul. uneori ne distrăm şi mergem toată noaptea în cercuri cu o rază din ce în ce mai mare. Read the rest of this entry »
curentul iti intra in ochi.
iti scoti bratara.
15 minute pe zi, goi, sub apa. locul
in care stai, mereu acelasi, pentru a
nu mai cunoaste. muzica se termina, mana
ta se mai misca o clipa, in liniste.
daca mi-ai spune sa-mi localizez pometii
cu ochii inchisi, as trasa linii in aer.
acesta e un program
intră la mine în creier
fă curat fă ameţeli
intră dă pe next
maşina galbenă a oprit sub geamul nostru
era o seară de-aceea lungă prinsă între 2 blocuri
o scurgere
