nu-mi pasă ce li se întâmplă plămânilor mei
mă găndesc la o pasăre galbenă şi moartă
din care ies afară viermi fără ochi
şi un cântec şi nişte mâini calde
şi fiindcă asta nu se întâmplă cu adevărat
îmi opresc dintrodată căldura
îmi atrofiez muşchii organele nu mai sunt bune de nimic
ele stau într-o cutie. mici inflamaţii aranjate stăruitor
într-o cutie
dacă aprind lampa şi o pun peste piele
pot să aud cum sfârâie pot simţi negreaţa ce se lipeşte de bec
nu se strică nimic de la sine
nu se iubeşte nimic de la sine
dacă strâng între palmă şi degetul mare
cuţitul rece lama lui lată şi netedeă
nimic nu curge de la sine
nimic nu pătează de la sine
acum stau într-un oraş întunecat
nu ştiu ce caut aici
nu ştiu ce vreţi de la mine
nimic nu se întinde spre mine să mă ucidă
să-mi mângâie fruntea să spună – lasă lasă
eu trebuie să ies afară din cutia asta
o pasără galbenă pe trotuar dimineaţa
da şi nişte mâini calde care mă apucă de cap
şi mă trag în sus
afară din cutia asta
+
în cutia asta este loc pt 2 oameni
vocile noastre nu îmi plac ele sunt moi ca dulceaţa
ele nu sparg sticla ele se lipesc de lucruri
f. atent ca şi cum ar atinge nişte copii bolnavi
dar în cutia asta se mişcă ceva
da şi nişte mâini calde mă împing înapoi înauntru să văd
da e ceva înăuntru ceva ca un fulg dar foarte roşu
şi se mişcă
decembrie 21, 2007 la 1:55 pm |
imi place
e f ok in prima bucata cum personajul se detaseaza de corp, ca de ceva nesigur / pe care nu poti conta, pt ca vrei sa fii altundeva / sa se intample altceva si prefera sa traiasca in proiectiile lui, punandu-si corpul cumva intre paranteze
si felul in care pasarea imaginata in prima strofa devine realitate in a doua
si finalul in care asteapta mainile astea calde care nu vin, de fapt, pt ca nu e nimeni care sa te poata scoate din asta si nici nu conteaza, de fapt, sa te scoata, pt ca te-ai deprins deja
decembrie 21, 2007 la 2:01 pm |
a. e un text in constructie, sper sa ajunga o poema interesanta,
multumesc
poate ar tebui nu stiu sa facem ceva de genu asta pe blog. un text pe care sa+l scrie mai multi oameni, un experiment. poate
decembrie 21, 2007 la 2:51 pm |
eu vad textul in mare ca pe o moarte indusa si in acelasi timp detasata. ca un obiect. doar spre final transpare disperarea. transferata si ea corpului-obiect. dunno, e in constructie. poate e doar frumos.
decembrie 21, 2007 la 6:47 pm |
da mihaela poate e doar frumos
da mihaela poate este un fel de revolta la mijloc
latenta
decembrie 22, 2007 la 2:32 pm |
poza asta este foarte frumoasa, daca se poate spune asa ceva
sa mai scrieti texte experrrimmenTaLe vreau si eu