ultima data cand
am purtat cu
mine un cutit
eram in clasa a
opta cred
mama gasise pe
strada niste
metanii
din acelea care se
fac in inchisoare si
mi le-a daruit
cutitul il cumparasem cand
am fost in
budapesta
am intrat intr-un
magazin de arme
am vazut un cutit cu
manerul din metal
taisul neascutit
zimti pe partea cealalta
am zis ca tb
sa fie al meu
cand trebuia sa ma
urc in avion a
sunat detectorul de metale
tipul m-a intrebat daca
am ceva metal cu mine
aveam monede in
buzunarul in care
aveam si cutitul
am scos monedele
tipul a dat din mana
si mi-a zis sa
trec repede mai departe
cand am ajuns acasa era vara
peste cateva zile
mi-am pus metaniile in
buzunar
cutitul in geanta
si am iesit
aveam parul tuns f scurt si
blugii rupti
am stat o vreme in parc
am hranit porumbeii
dupa aia am intrat in biserica
am ingenuncheat si
am citit o foaie lipita pe
perete / despre cum
tb sa fie
starea ta la
spovedanie
am stat un timp in genunchi si
am tacut
cu metaniile in mana
tipa care vindea lumanari mi-a
zambit
pe drum inspre casa
s-au apropiat de mine doi tipi
stiam ca
tb sa fiu bun
tb sa fiu pasnic
ca daca o sa fiu asa
n-o sa tb sa ma
bat cu ei
erau m mari
pe la vreo 19 ani
ambii
m-au intrebat daca ascult rock
asta era primul
lucru pe care il intrebau pe atunci
cand voiau sa te bata
am spus ca
ascult multe
‘ce ai in geanta?’
am deschis geanta
era acolo o carte
cutitul si
metaniile
mi-au zis ca vor
sa se uite la ele
unul a luat cutitul
celalalt metaniile
s-au intors cu spatele la
mine si
au pornit inspre parc
‘da-mi metaniile’
‘o sa te lovesc cu
ele peste fata daca
nu pleci’
‘da-mi cutitul’ ii
spun celuilalt
‘o sa te tai cu el pe obraz’
am respirat adanc si
m-am dus in
scuarul de alaturi
ei radeau
eu am stat linistit asezat pe
scarile teatrului
Etichete experiment, naratiune
septembrie 5, 2008 la 9:13 pm |
mare poezie. mam saturat de genu acesta de poezii eroico fantastice…
septembrie 6, 2008 la 10:29 am |
octav, poezia asta nu este eroica-fantastica. si tu ai trebui sa fii mai atent cand citesti.
iar daca tot te-ai saturat, mai zi-ne si noua ce epopee ai mai citit haha.
apropo sandu rupator textul. despre el spuneai ca e mai narativ? fain pus in pagina. un text bland. de fapt un personaj bland si fain, dar de data asta eu inteleg ca personajul este asa din actiunile sale nu din vorbele si gesturile sale sale.
bravo
septembrie 7, 2008 la 7:58 pm |
pentru mine textul asta e despre zdruncinarea credintei. Ti se iau doua lucruri care par sa-ti fi fost date prin vointa divina – unul gasit, altul neconfiscat cu putin noroc. Le pierzi chiar dupa ce te-ai rugat. Si in final se contureaza, parca, opozitia intre biserica si teatru.
Sau poate ai fost pedepsit pentru ca de fapt nu te rugasesi.
septembrie 8, 2008 la 4:22 pm |
octav: ce e o poezie buna? de ce gen de poezii nu te saturi?
hose: da, e un experiment in care am incercat sa fiu m narativ / biografic decat de obicei. si l-am postat intr-o varianta f apropiata de cea initiala (as taia, de ex, cateva explicitari gen ‘asta era primul lucru pe care il intebau pe atunci’ sau ‘tb sa fiu bun…’, dar am timp suficient sa le tai). si da, personajul e tare bland si mi-ar placea sa stau cu el la o cafea, daca as putea:P
maria: ti-am m spus ca-mi place cum citesti tu? ;;) si legaturile pe care le stabilesti. na, nu stiu daca mi-am propus de fapt paralela aia dintre biserica si teatru, daca se citeste asa o sa vad cum o sa formulez. dar faza cu statul fiecarui obiect si pierderea lor e cam asa cum zici tu. nu stiu daca eu as interpreta ca pedeapsa
dar interpretarea asta e valida.
all: multumesc
septembrie 9, 2008 la 9:18 pm |
Imi place textul.
Este ceva nou, diferit, care naste o noua atmosfera.
Plus la asta, starea calma si calda cu care povestesti tu toate aceste lucruri imi ramine intiparita.
Pe masura ce citeam textul, credeam ca o sa se intimple ceva groaznic (nu ti-au vazut cutitul cei de la aeroport, tipii ceea care intrebau de muzica rock, etc.), insa am vazut cu uimire (si satisfactie) ca nu este asa.
septembrie 10, 2008 la 12:10 pm |
si mie mi-a placut textul, e bine cand tensiunea din text reiese dintr-o relatie pe care o prezinti cititorului. atitudinea (asta mi se pare important in text) fiecaruia din jur referitor la o anumita situatie se poate pronunta doar intr-o relatie cu ceva sau cu cineva.
personal nu as scoate explicatia cu “asta era primul lucru pe care il intebau pe atunci’ , cred ca nici cea cu “tb sa fiu bun…”
septembrie 10, 2008 la 3:44 pm |
cred ca e un text bun. si aici se vede clar actiunea si tensiunea. desi pana la urma mi s-a parut ca prea o intinizi cu baietii care ti-au luat lucrurile. esti oarecum prea explicit si logic. deja din momentul cand te-ai intalnit cu baietii ceia stiam continuarea fabulei. desi tehnic aici esti mai surprinzator decat in alte texte, parca mai dur.
mie mi-a placut
septembrie 10, 2008 la 9:43 pm |
mi-a placut.
septembrie 16, 2008 la 10:08 pm |
si mie
septembrie 22, 2008 la 4:32 am |
alex, imi placea mai mult poezia pe care o scriai inainte. era mai elaborata, mai profunda decat aceste ecorseuri seci, nominative, sprintar etajate…
da, e un experiment, dar ai grija sa nu ingenuncheze poetul…
octombrie 10, 2008 la 9:25 pm |
multumesc
in fine, apropo de ceea ce spune vasgar de profunzime si elaborare – cred ca lucrurile astea se pot manifesta la m multe niveluri. nu neaparat in mod explicit. in fine, o sa ma gandesc la asta.
na, nu am o singura formula dupa care scriu. pot face m multe chestii. si cred ca e bine sa le fac, ca sa vad cum imi ies si ce-mi place m mult:)
si nu doar mie:)