sticla pe care o ştergi în treacăt cu mâna
oraşul ăsta cu muguri şi locuri strâmte
de la rece la cald mai e puţin
mâna nu tremură mângâie şi se retrage
Archive for the ‘andrei gamart’ Category
imnr2
martie 28, 2009imnr1
martie 13, 2009
Pe o rază a coborât la mine
Dragostea vântul de primăvară
Galsul meu se schimbă
Graba devine obositoare (mai mult…)
două săptămâni. şase evenimente. o galerie
februarie 3, 2009Vă reamintesc ce se va mai intampla la Galeria Montage
saptamana aceasta
Lectură stricată / Instalaţie de Greenplastic & Valchimic
(vineri, 6 februarie, ora 20:00)
Seară de lectură – poezie contemporană
Închiderea expoziţiei & after party
(7 februarie, sâmbătă, ora 19:00)
Vor citi: Domnica Drumea, Dan Sociu, Gabriella Eftimie, V.Leac, Valentina Chiriţă, Oana Ninu, Elena Vlădăreanu, Hose Pablo, Andrei Gamarţ, Vlad Moldovan, Claudiu Komartin, Ruslan Carţa, Răzvan Ţupa, KATA, Diana Geacăr
două săptămâni. şase evenimente. o galerie
ianuarie 19, 2009
Vă invit la Galeria MONTAGE, Bucureşti
unde, în perioada 22 ianuarie – 7 februarie 2009
se vor desfăşura câteva evenimente culturale sub genericul
“două săptămâni. şase evenimente. o galerie”
“Inimile celor patru” de Vladimir Sorokin
ianuarie 13, 2009
6, 2, 5, 5…
Momentul Sorokin este unul necesar în literatura rusă contemporană.
Romanul său, Inimile celor patru, poate cea mai înfiorătoare carte ce mi-a fost dat să citesc vreodată, îmi susţine afirmaţia. Îl văd perfect integrat în ceea ce s-ar numi proza obscură rusă, de la Gogol încoace, prin Dostoievski, Agheev, Bulgakov, Platonov, Mamleev, Erofeev. Şi asta fiindcă Rusia rămâne în esenţă neschimbată, aceeaşi iraţională şi lugubră scenă de teatru, unde lucrurile se întâmplă dintr-o anumită inerţie malefică a conştiinţei. Despre o astfel de Rusie scrie şi Sorokin. O Rusie în călduri, în care puterea nu e a nimănui şi e a tuturor, în care orice act se bazează nu pe raţiune, ci pe o materie cenuşie fără formă.
de dragoste
ianuarie 7, 2009Paharul se răstoarnă pe masă
fără zgomot. Cârduri de păsări
trec peste oraş, o ploaie oarbă.
Trăsăturile tale mă liniştesc.
Te privesc şi apa umflă lemnul
şi culorile se îneacă de la timp
Vălul tău alb aruncă pe mine scame.
Le iubesc. Tu îmi alungi tristetea.
Lucrurile au în ele un aer blând.
Tresar şi-mi răspund la chemare.
Dragostea mea e cu tine ca la-nceputuri,
citesc pe buzele oamenilor.
Sunetul s-a sfârşit. Ce bine.
Toţi dau din mâini, nu au linişte.
Eu mă uit vrăjit la paharul acesta.
El cade încet pe masă.
biroul 804 (împotriva morţii)
decembrie 19, 2008ochi negri lumina albastra
noiembrie 13, 2008
lumina se apropie si ma intreaba, unde sa ma culc?
pe bratul meu crestea un fir de iarba si o feream de vant cu palma
uite aici, ii spun, langa mine mai este mult loc.
eram in parc. lumina s-a micsorat, a coborat atingand usor firul ierbii si a adormit.
un caine mic trecea prin fata noastra, ducea de lesa o batranica.
batranica a apucat doar sa intrebe, unde suntem? (mai mult…)
iepurele revine
septembrie 22, 2008
prima data m-au hipnotizat la 5 ani. eram cu parintii la cafeneaua LAKOMKA. in fata mea inghetata cu dulceata de gutai. in spatele meu strada cu troleibuze si masini, si un semafor ce arata rosu. mama mi-a spus ai grija, e tare rece. tata nu a spus nimic. si-a last mana grea peste capul meu si ma mangaia. o tanti cu sort trecea printre mese si zambea frumos. avea 2 dinti ca de zapada. la 5 ani m-au hipnotizat prima data. acesti dinti stralucitori ce treceau prin aer ca un OZN. mama, atat am reusit sa spun, si am intepenit.
câinele în stomac
iunie 30, 2008
am să vin să te întâmpin
voi ieşi pe hol şi voi închide uşa după mine
în holul nostru de cărămidă roşie
unde sunetele se lovesc de pereţii fierbinţi
unde fierea se varsă în cotlon
