text

sunt juni îşi savurează pubertatea
declarând război cercului închis în care se învarte
mizeria
chemând viaţa încolăcită lângă şemineu
chemând-o la un duel
carnea lor e vânjoasă într-atât încât vrei să-ţi întinzi
mâna
s-o pipai s-o mângâi mirându-te
cât de vie este
şi câte se pot face cu asta

nervii mei – capacităţile mele – posibilităţile în care nu cred
mustesc, înfloresc

zădără fetele şi ochii aleargă / se opresc la
sânii încă mici
apoi merg să se ascundă acasă, în baie
căutând un colţ uitat şi lipsit de lumină
pentru a-şi pipăi mădularele poate şi pentru a le
strânge uşor în pumnul lor mic şi încă inocent

ăştia-s nervii mei, astea-s posibilităţile mele

- galeak -

Partea I

Buzunarele sunt rupte
curge depresneakul* din ele

undeva în burtă
nici măcar mâncarea nu-i la locul ei

vreau sus
pe le etajul 16 să stukesk* în jos
să privesk
stukitul cum parcurge o cale lungă
un carnaval al tristeţii
mişk limba în dreapta
mişk limba în stânga
lent

titan

1
Dorinţa de a mă transforma într-un obiect
Ajung să fac spume la gură din cauza asta

Cifrele şi sentimentele sunt o problemă
Renunţ / personalitatea mea ticsită într-un tub
Pe care scrie carantină

Cântecul Dragostei

ou

În camera în care stau e un întuneric din ăsta care te sperie
Care e peste tot
Care te face să priveşti luminile din depărtări şi să-ţi imaginezi
Că ele ascund un mesaj că poate ele sunt poziţionate
Într-un mod anume / îţi vorbesc în vreun fel

maNdariNE

nimeni nu cred că ştie ce urmează

c

uneori când am emoţii vreau să mă

ok

ceru-i albastru / iarba e verde
nu-i de mâcare / în geantă-i un măr

turcia plânge / moldova plânge
foarfeca taie / din unghia mea

mi-e bine acasă / e jeg dar ok
compul se stinge / eu mai rămân

simt că mi-i foame / acasă e super
plapuma-nţeapă / mă masturbez

porumbeii sunt paşnici / şi europa prosperă
măru-i în geantă / dar cam bâhlit

nu-i de mâncare / în geantă-i un măr
ceru-i albastru / iarba e verde

- noaptea -

ea stă în faţa mea
şi are un miros dulce
dar cumva ieftin

ea pleacă din acest loc
şi locul nu o va mai recunoaşte

ea face cercuri în minţile
noastre
seamănă cu un film
care dimineaţa se rulează
brusc instant şi fără cale inversă
în capurile
noastre

ea construieşte iluzii
le amplifică
te face să te speli bine pe dinţi
este incredibilă
vorbeşte la telefon

e o capodoperă
ea este lină şi întotdeauna sigură
precisă inevitabilă
şi perversă
e în căminele studenţeşti
şi

P l a y i n g POetrY

playng poetry este o provocare, asta în contextul subiectului de ieri [nu-i aşa constanţa şi vadim? cine este provocatorul?]. Aşadar pentru ca să dinamizăm situaţia de aici, dar mai ales, deoarece începe o nouă săptămână şi oamenii de tipul meu nu au absolut nicio ocupaţie: lets play.

Durează o săptamînă.  Ca să nu încărcăm blogul cu diferite pagini, se va reveni aici. Poate să participe oricine, postând textuleţul său în calitate de comentariu la acest post. În cazul în care nimeni nu se bagă, oricum eu voi duce experimentul până la capăt.  Sper să mai găsesc timp să mai discut  cu băieţii despre asta, poate dau şi ei idei.  Menţionez că este un mic joc,  aşa că nu faceţi din asta vă rog, mare bai.

În fiecare zi se va da o tema.  Eu o să scriu un text, al cărui titlu, va suna identic cu tema. de ex: Gândacii de bucătarie – aşadar – Un text despre gândacii de bucătarie. Sper să mi se alăture câţiva oameni.  Revin mâine cu detalii.

 

Ultima temă din cadrul jocului nostru va fi vieruniană.     + Patria Mea +.   Să vă vedem,  postmoderniştilor.

apropo, îmi cer scuze in faţa persoanelor care au aşteptat tema. sincer, nu am avut acces la net plus servici.