M. Agheev / Romanul cocainei / cronică

nu vă speriaţi, e un story

romanul-cocainei.jpg

NU ştiu cum se face, dar de ceva timp lecturile mele păstrează între ele un fel de legătură stranie, aproape o conspiraţie, de parcă ar ţese o plasă-cod în jurul meu, prin suprapunere de imagini/simboluri/perspectivă, exact ca efectul acela din filmul în care a jucat nu mai ştiu ce actriţă f. cunoscută, unde era şefă la un observator de telescoape radio în Texas, ce brăzdau spaţiul centimetru cu centimetru în căutarea unui semnal extraterestru, şi într-o zi semnalul a venit şi tot FBI-ul l-a văzut Hitler ţinând un discurs la Olimpiada de la Berlin.

Într-o dezordine ordonată, cred, până la urmă (să încep de la Dostoievski, Crimă şi pedeapsă), Pelevin, Houellebecq, Sorokin, Kazuo Ishiguro, Mamleev, Philip Roth, Kundera, Steinbeck, Salinger, Bartis, Agheev ridică deasupra capului meu un fel de construcţie ce seamănă mult cu o piatră.

Şi astfel, stând agăţat astăzi de o bară în troleibuzul 24 în timp ce o femeie de vreo 28-30 de ani bine făcută se uita din când în când la mine, m-am gândit să scriu o cronică. Dar cum nu ştiu cum se face o cronică, o fac şi eu cum îmi vine, mai mult pentru a ţine sub observaţie piatra asta deasupra capului.

Deci am s-o iau aiurea, respectând cât se poate dezordinea lecturilor mele.
Romanul cocainei de M. Agheev, apărut la Polirom în 2007. Am auzit că se vinde foarte bine, nici nu-i de mirare: 1) autor rus; 2) autor-heteronim-enigmă; 3) un titlu mai mult decât provocator; asta fiind spuse nu ştiu dacă mai are rost să trezesc interesul cititorilor pentru această carte de succes. Dacă femeia aia mi-ar fi propus să ieşim împreună, aş fi ieşit cu ea, ne-am fi dus la o terasă apoi la ea acasă, sau nu – aş fi dezbrăcat-o chiar în troleibuz faţă de toţi: copii, bătrâni, taxatoare şamd. E absolut normal să faci aşa ceva, mă gândeam, nu ucid pe nimeni. e un gest uman.

Vadim Maslenikov din Romanul cocainei, nu ucide pe nimeni, cel puţin la propriu (iată un interesant pasaj – în timpul unei tulburări psihice se vede revenit acasă unde mama spânzurată atârnă din tavan, şi asta numai din cauza lui, şi asta îl scoate din minţi, ca şi cum el ar fi legat ştreangul. Ca în următorul capitol să revină acolo aievea, cuprins de groază că ceva foarte straşnic s-a întâmplat, bătând isteric cu pumnii în uşă, până la urmă după chinuitoare clipe de aşteptare să i se deschidă : [ Respir fericit şi uşurat. Temerile mele s-au dovedit neîntemeiate; în uşa deschisă stă nevătămat chiar Hirge (tipul ce vinde cocaină – n.n.). ”Ah, tu eşti!” spune el în silă. „Credeam că a venit omul. Ei, intră dacă ai venit.” Şi am intrat. ] Am subliniat intenţionat această expresie – Credeam că a venit omul – făcând o uşoară aluzie la Iată Omul din Biblie. Mai este o trimitere la arginţii lui Iuda („un săculeţ vechi din bumbac, cu zece monede de argint de cinci copeici cusute în el” găsit a supra lui în ziua decesului, bani pe care se jura că-i va păstra toată viaţa. Interesante sunt relaţiile lui Vadim Maslenikov cu mama, cu Sonia, cu Burkeviţ, relaţii sub semnul dragostei şi a urii.

Romanul e construit pe chestii din astea, cumva umanist-moraliste, scris pe o notă reflexivă. Întrebări de genul: ce-i cu demnitatea aceasta creştină care admite că e un păcat să ucizi, în timp ce slujitorii bisericii se roagă „pentru victorie, violenţă, crimă şi distrugerea unui om de către alt om”; ce este sufletul omenesc („mecanismul leagănului în care, din zborul cel mai avântat spre Nobleţea Spiritului, se naşte mişcarea în direcţie opusă, spre polul Cruzimii de Fiară”), ce este fericirea, dragostea, mila – foarte frumos surprinse de un narator neliniştit şi în acelaşi timp păstrându-şi luciditatea, în diferite situaţii absurde în care abundă textul. Romanul Cocainei e o carte  tulburătoare despre drog şi despre sufletul omenesc, despre supravieţuire.
Mai cred că seamănă în unele privinţe cu De veghe în lanul de secară, doar că aici personajul principal, efectiv se aruncă în prăpastie pentru a se salva. Deci, vă recomand călduros să citiţi cartea asta.

Anunțuri

5 comentarii

  1. vreau si eu sa citesc – poate-mi trimite si mie gabi o copie. sau poate-l in engleza aici – oricum, mi-a placut cornica, desi e cam stangace 🙂

    Răspunde

  2. Un val pornit din tine m-a înghesuit fără nicio jenă – asta e clar. Eu în serios te-am luat şi multe întrebări mă chinuesc, mai ales noaptea, de atunci : să-ţi fac ceva sau să te păstrez pentru cealaltă viaţă!? Asta pentru că nu vreau să te descopăr că ai părţi anatomice la fel ca toate. Nu vreau să te pierd, avându-te exact ca ăla. Ştiu, toate vor deveni degradante dacă voi trece dincolo, însă, de pe-aici, şi acum. Aşa, accept ca Dumnezeul meu să fie femeie, adică imperfect. Pentru : numai într-un dumnezeu-femeie te poţi pierde cu totul. Şi eu asta vreau : să scap. Numai aşa poţi deveni una cu pierderea. Adică : Posezi ceva numai dacă renunţi la el. Că, o dată ce-l ai, next step nu poate fi decât pierderea. La ceva ce nu-l ai nu poţi decât renunţa, avându-l. Şi mă tot joc în minte cu tine, aşa, şi-mi place – uite-mă cum am ajuns! Dar valul de la tine nu m-a răsturnat (poate că tu asta-ţi doreai : să-mi fii deasupra), rezist exact ca un falus de catarg al unei corăbii greceşti rătăcită pe o mare a dorinţelor nemanifeste. A trebuit să-mi pătrundă în carne asumându-mi Legea ca să realizez că motivul pentru care mă mai păstrez încă viril şi drept se datoreşte adevărului că valul de la tine este, în fapt, o libaţie : buzele tale l-au atins în mod acosmic. Şi-s ud pe tot corpul de tine – hoaţo, de ce mă chemi aşa şi nu-mi trimiţi un email!? Ţi-e teamă că numai avându-mă mă poţi pierde? Dacă da, decretez : încă de pe-acum mi-e dor de tine!

    Răspunde

  3. ba cezar esti un tip simpatic dar eu nu te iubesc, asa ca ia-ti o cola da in cautare pe google – landscapes- si te relaxeaza putin.

    Rox, Olea mltmsc pt trecere. in curand va aparea cronica nr. 2

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s