despre sfârşitul zilei

pentru că te aşteaptă cineva acasă cu o bucată de pânză albă ştergând mobila de praf de pete de urmele unsuroase ale degetelor şi cu o clipă înainte să intri totul să se liniştească faţa ei inertă ca o piatră oglindită deodată în sufragerie nemişcată de parcă văzuse ceva înspăimântător asta te fură cu totul observi cum se întâmplă ceva în tine cum te învăluie chipul ăsta de lemn riduri ce nu vor da înapoi cu nici-o cremă cu nici-un zâmbet dacă în momentul cela când apa curgea peste margini se umplea cada cu vase în momentul cela când treci printre blocuri pe cărăruşă sub arini unde nişte copii se joacă de-a mama şi tata când urci de abia scările ce dau în ogradă să ţi se oprească inima sau să se spargă un vas sau pur şi simplu să cazi îmbrăcat pe treptele de fier clipa aceea când se lasă ceaţa pe ochi se pune mâncarea la încălzit costumul tău curat pe unde trec oamenii pentru că cineva te aşteaptăeu am văzut un copil cu părul bălai care se juca lângă staţie şi râdea se ascundea de părinţi şi râdea ca un înger şi brusc seara asta începu să-mi placă dar în mine nu era loc pentru bucurie o umbră mare cădea peste tot oraşul ca atunci când soarele în câmp dă peste o tufă de măceş sau un pui de nuc şi acoperă pământul înfierbântat câteva sute de metri şi puteam să văd începutul nopţii şi puteam să beau cât doresc în mine s-a deschis o rană acum la ora 8 lângă subterană în vâltoare feţe pe care le cunosc de undeva mamă eu nu i-am văzut niciodată rana mea se desface şi nu are nume atâtea glasuri mă împresoară şi nu începe nici-un cutremur

dacă aş fi avut un câine pe care să-l plimb afară la miezul nopţii dacă aş fi avut o lesă lungă şi inima să se bucure când trec printre maşinile parcate cum le-au venit oamenilor ce se grăbeau să ajungă acasă la femeile lor la copii dacă tristeţea mea s-ar risipi ca o floare uscată când îmi plimb câinele sub ferestrele lor întunecate unde ei dorm şi poate visează rămăşiţele zilei ah dacă fruntea mea ar străluci în bătaia lunii ah dacă ar fi tare şi caldă

pentru că e sfârşitul zilei pentru că se mişcă ceva în mine pentru că am fugit înaintea maşinilor şi nu simţeam nimic pentru că nu e nimeni pentru că părul meu e murdar şi nu mă deranjează pentru că mănânc singur şi las lumina toată noaptea în toate camerele pentru că între noi e o masă de aer pentru că nu se aude pentru că e la vedere totul dar nu se aude

Anunțuri

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s