pe hol

stăm în aceeaşi casă dar
tu cu drumurile tale eu cu
drumurile mele privirea
ni se intersectează doar pe hol

să-ţi dau o palmă să
te trezeşti chiar aşa
să-ţi dau o palmă

stai în dormitor sau
în birou mereu în
spaţii înguste ferite de
lumină ochii ţi se
albesc pielea devine
rece

să-mi dai o palmă să
mă trezesc chiar
aşa

stau întinsă pe pat ca
pe o masă de operaţii
mâinile ating tălpile
fruntea mi se lipeşte de
genunchi acum
se produce explozia la
contactul cu propriul
meu corp

Anunțuri

2 comentarii

  1. Ce drumuri ciudate si triste prin casa, prin hol, imediat ne-ai introdus intr-o problema, intr-o situatie de viata dramatica. Apoi miscarea brusca a palmei, parca aud o plesnitura peste obraz. Trezirea ca o promisiune de a iesi din intuneric, prin jocul violentei. Refren sonor, puternic – chiar asa. Si fiinta intinsa in pat ca pe o masa de operatii, apoi explozia trupului care, la atingerea mainilor de talpi si a fruntii de genunchi, devine constient de propria existenta precara. Stil laconic, dur, provocator.
    Poemul e fain, chiar asa!

    Răspunde

  2. Este cea mai strasnica intamplare urmarita de mine prin locurile unde inca mai locuiesc si oameni, nu numai robinete. Daca din asta a iesit o poezie, nu ma mir. Chestia e ca a iesit o poezie foarte buna. Pe bune! Cursivitate excelenta, mai cursiva decat curgerea apei prin ceea ce sunt. Aceasta cursivitate ar fi cazul sa o luam drept exemplu. Le voi citi poemul si celorlate robinete, ca sa stie ce si cum! Chiar asa.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s