Albinele lui Ivan Maslov (de Pavel Grigoriev)

 albina.jpg

Albinele

căpitan kgb în rezervă ivan maslov simte pe fiecare
pielea lui e subţire gingaşă ca a unei fecioare
căpitan kgb în rezervă ivan maslov are ochi bine conturaţi
de unde izvorăşte lumina şi căldura şi dragostea

căpitan kgb în rezervă ivan maslov a prins o dată
2 spioni răi şi i-a dus acasă fiindcă îşi iubea tare nevasta
şi i-a pus să strângă de pe covor kăkatul de ovcearkă
pe urmă i-a bătut şi spionii au recunoscut totul

acum strânge-ntre degete o albină şi o chinuie – tu ai să-mi spui informaţia
eu nu mă joc, auzi bă, muscă – şi dă cu pumnul în masă
iar sub masă doarme câinele căpitanului kgb în rezervã ivan maslov.
Câinele e bătrân şi nu aude prea bine şi face pe unde se nimereşte

aici în bar o femeie cam de 50 de ani cu obraji vineţi
în locul ei trebuia să fie un înger, dar femeia asta
dădea de băut şi ştergea din când în când masa. iată
femeia asta a ieşit afarã şi nu s-a mai întors, păcat.

– tu bă ai să mi-i dai pe toţi. spunea căpitanul nervos
în timp ce florile nu departe de aici erau cele mai frumoase.
Primăvara s-a întâmplat să fie liniştită, fiecare miros
îi pătrundea căpitanului sub piele, căpuşele astea grase

toate au început atunci când tatăl căpitanului kgb medic
la ţară se ocupa de bolnavi şi de vite, că nu mai era nimeni
când într-o seară de mai a murit la lucru lovit drept în piept
de o vacă îngreunată pe 1 mai 1968 ivan maslov a devenit capul familiei

el a ucis multe javre şi a supus pe mulţi
el s-a luptat cu pasărea măiastră şi a rezistat
nimeni nu poate să-l înjunghie pe la spate
cine e mai puternic. ivan maslov trecea printr-o perioadă grea

când ieşea dimineaţa la balcon şi vedea ţara lui minunată şi întinsă
începea să ardă şi să scoată zgomote din gâtlej să dea din braţe
iar nevasta căpitanului kgb învăţătoare mai stătea în pat
ei nu au copii dar pentru ivan maslov asta nu e aşa de important

acum au mai rămas doar albinele şi mierea şi omul în şubă din spatelel lor
ce se întâmplă cu mierea se întreba căpitanul kgb în rezervă
şi pe nevastă o întreba uneori iar nevasta îl întreba de copii – hai să facem dragoste
– este cineva în şubă care se plimbă cu volga dar nu e de-al nostru e clar-

– bă tu spui cine e tipu? bă daca nu vrei să vezi pe măta şi tattu
în sicriu, spune. Te macesk ca pe vită cu mâinile goale bă.
femeia cu obrajii vineţi a apărut de undeva spuneai că se ridică
din iad şi strângea în mâinile ei grase un buchet de flori de tot dragul

Ivan Maslov
Cântece 

1
draguşca me încă oleacă şi am să-mi opresc inima
am să mă zvărcolesc pe scunul electric pentru tine
şi când o să treacă prin muşchii mei de fier tokul
şi când o să fiu numit cu cele mai urâte cuvinte

eu am să te iubesc cel mai tare şi nu o să spun la nime
numele tău, cel care poate să sfarme lăcăţile sufletului
mai bine să mor repede şi ochii mei legaţi cu o cârpă udă
să nu mă vândă, să nu zică mrazii iată ivan maslov plânge

tu erai o femeie, să rup camaşa de pe mine, o femeie foc
dacă te-a făcut Dumnezeu eu sunt gata să-i sărut picioarele
pentru asta şi să găsesc pe toţi mrazii care l-au răstignit
iar dacă eştii unealta lui Diavol, nu-mi pasă, te iubesc straşnic

ţii minte când ne-am ţinut prima dată de mâini pe jukova
nu era nimeni pe stradă şi asfaltul moale ca o pâine caldă
tu spuneai că nu te temi de nimic şi ai arătat spre o casă
acolo ne-am dezbrăcat şi am văzut cum se desfac cerurile

dar de câţiva ani ai plecat cu altul într-o ţară îndepartată
şi nu crede ca nu ştiu unde dar mă doare. de ce ai plecat
pe ibovnicul tău l-am dat la peşti pentru că nu te merită
dar ţie nu-ţi pot face nimic eşti frumoasă eşti scumpă

acum draguşca me lumea nu înseamnă nimic pentru mine
lumea e o minge dezumflată şi soarele e o minge dezumflată
şi mrazii ăştia băloşi de mă bat cu pumnii şi cu picioarele
sunt nişte mingi dezumflate numai tu numai tu te iubesc

2
ăh corbul negru mi-o scos ochii şi inima din piept
da tu eşti tare departe şi porţi pe tine un halat cu lilii
ăh corbul negru a apărut şi m-o smuls dintre oameni
da tu eşti departe şi vorbeşti cu cineva la telefon

pe pământ şi pe cer te-am căutat multă vreme
pe pământ şi pe cer fluturii vii ca mama focului
nu am să te uit niciodată cu tine am să adorm în gând
corbul negru în ţara lui o să mă ducă şi n-ai să ştii

<<Eu, Pavel Grigoriev,
Mulţumesc mult tovarăşului Maslov şi mă închin până în pământ generozităţii dumnealui, pentru că mi-a oferit o ultimă şansă să mă predau forţelor de ordine şi să recunosc toate astea.
Eu, Pavel Grigoriev, născut în Kuzbas pe 14 iulie 1971 într-o familie de metalurgi, însurat, 2 copii. De specialitate – inginer construcţii metalice, în prezent – poet, domiciliat în S.U.A, New Orleans, 8 Thaylt street.
Recunosc în faţa lumii şi a legii că sunt un criminal odios, un om de nimic, un mrazi ordinar pentru care nu există nimic sfânt. Eu am comis infracţiuni deosebit de grave, furturi de mari proporţii, evaziuni fiscale, atacuri armate cu urmări grave, cu morţi şi răniţi, copii şi oameni de vârsta a treia, mame însărcinate, veterani din cel de-al doilea război mondial, oameni de ştiinţa, tot felul de persoane publice cu puteri de decizie în stat.
Recunosc din propria iniţiativă, nesilit de nimeni, că încă din stundenţie, la tehnicum mă ocupam cu defăimarea colegilor mei de facultate, a profesorilor, a întregului personal, am săvârşit nenumărate violuri, mă dedam la perversiuni inimaginabile cu bătrâni şi copii, cu animale şi păsări. Eu sunt pe lista neagră a interpolului, pentru masacrele organizate cu sânge rece, pentru crime de război, pentru antisemitism şi xenofobie.
Recunosc că nici nu m-am obosit să ascund societăţii şi organelor de drept că sunt homosexual, xenofob, rasist, violent, anarhist şi în genere un cetăţean împuţit care nu lasă pe cei din jur să trăiască şi să se bucure de viaţa frumoasă pe care ne-o asigură guvernul nostru.
Eu am călcat cu maşina mai mulţi copii, asta s-a întâmplat în decurs de 4 ani, cu regularitate, fără milă şi remuşcări.
Şi multe alte infracţiuni, pe care nu le mai ţin minte, aşa de multe au fost, dar toate cu bună ştiinţă.
De aceea mă predau acum în mâinile justiţiei cerând în genunchi pentru faptele mele murdare pe carele-am săvârşit fără scrupule şi păreri de rău – CEA MAI STRAŞNICĂ PEDEAPSĂ POSIBILĂ.
ADICĂ EXECUŢIA PRIN STRANGULARE.

Budapesta
2006

Pavel Grigoriev – semnătura
Ivan Maslov – semnătura>>

3
odată era să mă înec când treceam râul pentru tine
să-ţi arăt cât de puternic sunt şi devotat.
în adâncuri nu gândeam să ajung, dragostea me,
fiindcă tu zâmbeai şi în mine se întâmpla ceva ca o lumină.

nu ţi-am făcut copii, trebuie să mă-nţelegi
în ţara noastră iubito sunt mulţi mrazi scârboşi
care vor să ne facă rău, care ne bârfesc la capitalişti
iar tu eşi albă ca un fulg şi pentru tine mă tem.

tu mergi la spital să spui poveşti la copii
şi ei se caţără pe hainele tale şi părul tău.
acum nime nu mai spune poveşti, acum iarna
ninge ca la polul nord cu fulgi măşcaţi cât vrabia.

eu pot scoate din orice om cuvintele care trebuie
fiindcă ochii mei sfredelesc mintea lor murdară
şi ei spun cu lacrimi pe faţă cât de mult le pare rău,
iar pe tine am să te iubesc fără oprire că în tine stă ascunsă speranţa.

am să-ţi aduc un leagăn din pădure dintr-un copac doborât
cu mâinile astea ale mele şi am să-l pun lângă patul nostru,
am să te las într-o noapte cu burta mare şi am să merg
după asta la lucru. bună ziua tovarăşe maslov, da e foarte bună.

4
inima bate în mine rău de tot
nu sunt la slujbă, nu strivesc pe nime cu pumnul încleştat
zorii curg din nicăieri peste ciubotele mele noi
care fug la tine, draguşca me, asta e minunat

când îţi pui mănuşile de zamş pe degete
la asta pot să mă uit ceasuri întregi
pe urmă le scoţi de pe degete aşa încetişor
ah cum apar degetele tale subţiri şi albe de zăpadă

sau de petale de trandafir alb
pe care nu-l găseşti nicăieri în lume.
eu am spus unui bomj împuţit pe stradă
nime nu e mai fericit decât mine acum

şi el a râs într-un fel care nu mi-a plăcut
l-am înşfăcat cu mâinile astea puternice
şi l-am pus mraziul să cureţe cu a lui jegoasă limbă
ciubotele care se grăbesc prin soare, la tine se grăbesc

ah ce zi se începe acum dar cum va fi
când am să intru pe uşă şi am să te văd frumoasă,
dar tu eşti departe of şi nu pot să te uit,
bomjul cela avea dreptate când a rânjit că-i vedeam toţi dinţii.

5
ivan maslov omuleţ de hârtie, asta sunt.
cu ce am greşit de ai plecat cu bleadiul cela corect.
uite am să vin după tine într-o zi de mai
şi am să fiu prinţul tău din poveşti în costum negru.

dar până atunci am să mă veştezesc şi am să-mi rod hainele
şi ochii mei se vor preface în nişte punctuleţe roşii.
vântul de iarnă zăvorăşte oamenii în case,
vântul de vară spune ridică-te maslov din morţi.

da, omuleţ de hârtie cu inima ruptă în două asta sunt,
frigul vine din cer, stelele se arată luminoase.
dragă lume dacă mâine voi mai fi în viaţă
şi am să prind revărsatul zorilor sângeriu

este pentru că ivan maslov mai crede în ceva.
ceasul întunecat să nu mă stăpâneşti,
eu am să dau drumul la câine, am să pun pe mine
o şubă călduroasă şi am să trec peste greutăţi.

Anunțuri

2 comentarii

  1. cel mai tare mia placut strofa asta

    „da, omuleţ de hârtie cu inima ruptă în două asta sunt,
    frigul vine din cer, stelele se arată luminoase.
    dragă lume dacă mâine voi mai fi în viaţă
    şi am să prind revărsatul zorilor sângeriu”

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s