t.e.x.t.0 în construcţie

 marriebot.jpg

nu-mi pasă ce li se întâmplă plămânilor mei

mă găndesc la o pasăre galbenă şi moartă

din care ies afară viermi fără ochi

şi un cântec şi nişte mâini calde

şi fiindcă asta nu se întâmplă cu adevărat

îmi opresc dintrodată căldura

îmi atrofiez muşchii organele nu mai sunt bune de nimic

ele stau într-o cutie. mici inflamaţii aranjate stăruitor

într-o cutie

 

dacă aprind lampa şi o pun peste piele

pot să aud cum sfârâie pot simţi negreaţa ce se lipeşte de bec

nu se strică nimic de la sine

nu se iubeşte nimic de la sine

dacă strâng între palmă şi degetul mare

cuţitul rece lama lui lată şi netedeă

nimic nu curge de la sine

nimic nu pătează de la sine

acum stau într-un oraş întunecat

nu ştiu ce caut aici  

nu ştiu ce vreţi de la mine

nimic nu se întinde spre mine să mă ucidă

să-mi mângâie fruntea să spună – lasă lasă

eu trebuie să ies afară din cutia asta

o pasără galbenă pe trotuar dimineaţa

da şi nişte mâini calde care mă apucă de cap

şi mă trag în sus 

afară din cutia asta

+

în cutia asta este loc pt 2 oameni

vocile noastre nu îmi plac ele sunt moi ca dulceaţa

ele nu sparg sticla ele se lipesc de lucruri

f. atent ca şi cum ar atinge nişte copii bolnavi

dar în cutia asta se mişcă ceva

da şi nişte mâini calde mă împing înapoi înauntru să văd

da e ceva înăuntru ceva ca un fulg dar foarte roşu

şi se mişcă

Anunțuri

5 comentarii

  1. imi place

    e f ok in prima bucata cum personajul se detaseaza de corp, ca de ceva nesigur / pe care nu poti conta, pt ca vrei sa fii altundeva / sa se intample altceva si prefera sa traiasca in proiectiile lui, punandu-si corpul cumva intre paranteze

    si felul in care pasarea imaginata in prima strofa devine realitate in a doua

    si finalul in care asteapta mainile astea calde care nu vin, de fapt, pt ca nu e nimeni care sa te poata scoate din asta si nici nu conteaza, de fapt, sa te scoata, pt ca te-ai deprins deja

    Răspunde

  2. a. e un text in constructie, sper sa ajunga o poema interesanta,
    multumesc

    poate ar tebui nu stiu sa facem ceva de genu asta pe blog. un text pe care sa+l scrie mai multi oameni, un experiment. poate

    Răspunde

  3. eu vad textul in mare ca pe o moarte indusa si in acelasi timp detasata. ca un obiect. doar spre final transpare disperarea. transferata si ea corpului-obiect. dunno, e in constructie. poate e doar frumos. 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s