LL EXPeRiMEnT 1

 b009079o-f1.gif

andreigamart spune:  anul 2732 un cub închis ermetic trimis în spaţiu, conţinând câţiva poeţi tineri sau deja bătrâni din RM, nu găseşte nici-o planetă, nici-un omuleţ verde, nici-un tărâm întunecat să se oprească odată din rătăcirea asta fără sfârşit.

constantin spune: Fata fotomodel sparge timpane
hotărâtă ca hitler înainte de războiul mondial îşi trimite ochii pe front
să se înroşească de fum
fata asta bum! bum! bum! va concepe un general va ucide locotenenţi
căpitani sergenţi soldaţi de rând
va umbla fără sutien va respecta regulile de circulaţie apăsând pe trăgaci
se va îmbolnăvi de rujeolă otită anghină purulentă oreion
dar acum bum! bum! bum!
scoate demonii din tobă

andreigamarti spune: azi trebuia să mă îmbăt şi să mă duc să sparg o vitrină
pentru că nu îmi ajunge şi la naiba chiar aşa este
deci
ziua a început ca de obicei am mers am mers m-am gândit
am mers am dat cu piciorul într-un copac m-am gândit
ştii trăiesc toată viaţa într-un oraş şi nu ştiu să povestesc
mai alaltăieri de exemplu prima dată în viaţă am donat sânge
m-am ţinut tare cam asta e totul
adică nu sunt ca tipul cela care s-a îndrăgostit ca o proastă
şi stătea pe malul râului cu o funie în mână înjurând
că nu poate să lege pietroiul cum trebuie
şi după ce l-a legat a venit din cer un fulger şi i-a crăpat inima
uite, eu nu mă pricep la povestit că stau în oraş şi mă uit la televizor
şi părinţii mei se uită şi bunica şi toţi noi avem 2 televizoare

aşa acum foarte serios
eu mi-am promis să nu mă mai tem niciodată de nimic
da, absolut de nimic de azi înainte am să fiu rău
am să fiu curat ca lacrima şi curajos ca omul cel rău
buuuuuun
gata multsumesc

ştii mi-a venit aşa din senin acum –
am să ţin 2 agende în acelaşi timp:

1: mi-i frică, Doamne, aruncă-mă de la etaj,
aşa de mult mi-i dor de locurile astea
de parcă e război şi eu tre să scap de aici
şi nu vine elicopterul şi nici comandos

2: a fost o zi frumoasă, am rămas în oraş până la 20:00
m-am văzut cu toţi şi aproape că ne-am îmbătat
aveam la mine bani şi mult timp liber
deci a fost o zi ca-n poveşti.

şi astea 2 agende să le păstrez în 2 locuri diferite
ca după moartea mea să nu ştie nimeni ce-i cu mine
ce viaţă am dus şi pe cine am iubit cel mai tare.

acum gata multsumesc mult 

ilie spune: mai bine comunist decât superman
mai bine hiroshima decât nagasaki
mai bine mort decât împuşcat
mai bine în ceafă decât în burtă
număpredausubnicioformăeu

mihaela spune: pe spate i se crispează pielea
te strângi şi continui

iţi muşti un vârf de limbă să simţi că se poate
de pe vârful limbii se desprinde un plan
sufli şi se aprinde lumina
senzorii ţi se ancorează din bec în piele / ştii cum i se întăreşte
spatele / i se strâng nervurile într-un ghem
din el îţi sugi tu viata
amoeboidal te strângi în juru-i
o absorbi / o iei de la capăt
amoeboidal te hrăneşti din spatele ei
tern
 

octav spune: mi-e silă de poezie
hai să vorbim despre filozofie
despre căutările mele şi ale tale
eu nu vreau să mă pierd în câteva strofe
eu nu vreau ca totul să se termine

Robi Net spune: bat toba şi toba mă bate la cap,
bat toba
cu gămălii de chibrit care se tot aprind
şi mă aprind tot bătând toba,
bătându-mă la cap să nu mai bat toba,
afurisindu-mă să nu mai aprind
nici o piele, oricât de bine întinsă,
oricât de bine dubită,
să am grijă de pielea mea
care bubuie
la atingerea degetelor tale arzânde
ca nişte gămălii de chibrit
fulgerate pe sticlă.

hose spune: eu şoptesc: cară-te de-aici. mi-o spun mie.
eu m-am trezit la ora 13 tu la nouă dimineaţa
am făcut treizeci de flotări ca să recuperez 4 ore
tu te-ai gândit cum să-mi spui
căcatule

să ştii ca aşa e. nimic pe perete nimic în mine
nimic în Biblie. nimic nou pentru mine şi totul
merge după ceasul tău hai să îngropăm ceva în pământ
mâine dimineaţa azi seara sau chiar acum
fac ceva nu prea bine
cheltui bani, put, mănânc prea mult, ori mă masturbez
ca un prostuţ ca un mic frustrat
ca un mare looser
eu fac 30 de flotări fac 6 tracţiuni la bară
te îngrop pe tine

erendira spune: ce viaţă a dus şi pe cine a iubit cel mai tare?
să caut semnele prin oraşul bătrân
în care s-au coagulat tristeţi
în care oamenii fac 30 de flotări şi apoi se îngroapă

dincolo de ziduri, dragostea lui.
printre maşinile în goană
o linie continuă de lumină
se dizolvă în mine încet
şi nici-o urmă lăsată
noaptea alunecă în culori calde şi cred
iarna asta se va sfârşi foarte brusc
la capătul şoselei
lumina izbucneşte deasupra, urcând
dincolo de ziduri unde e o vitrină spartă
unde e o femeie întinsă printre cioburi
printre aur, diamante şi platină
el nu s-a mai temut niciodată. 

Robi Net spune: Scripeţi asurzitori

(poemul al doilea, fără tobă)

doru mi-i de scârţâit de scripeţi.
tu ai scripeţi şi scripeţii tăi scârţâie, o, ascensorule!
să ne dăm drumul îmbrăţişaţi în adânc. În adânc,
e flori multe, şi-i multă verdeaţă pe sub flori,
şi umblă o umbră rece prin verdeaţa de-acolo,
şi stau îngerii grămadă lângă un soare
îngrămădit sub o grămadă de îngeri.

să ne dăm drumul în jos cât mai lin cu putinţă,
frate cufundac,
lin-lin în jos pe lângă oasele celor
deja coborâţi. Da, să nu uit în coborâre
să-i salut pe ai mei!
mă şi văd culcat odată cu tine în iarba
rece-foc a adâncurilor, tu fiindu-mi sicriu.
culcaţi împreună în gherghefuri de flori mărunte
şi albe, şi reci, o,
ascensorul meu cel drag şi scufundat definitiv!

o, cât de sus ar scârţâi atunci scripeţii.
însă n-ar mai scârţâi pentru noi!

şi cât de sus şi de neatins ar fi etajul trei!

fdhafdhaasw spune: de 2 zile n-am net şi m-am trezit dimineaţa telefonul avea firul rupt mama se împiedica de el mereu îl strica eu o înjur şi prietenii îmi spun că mă port groaznic cu ea până la urma e mama tocmai am terminat de mâncat o porţie de cartofi şi am adăugat şi ketchup şi maioneză mă temeam să gust maioneza închideam ochii strâns şi înghiţeam repede nu-mi place maioneza nu mi-a plăcut niciodată

toate cremele din casă toate rujurile totul cineva ar putea crede că viaţa mea e chiar ok că aici trăiesc două surori care se ceartă uneori se împacă imediat împart o camera un pat şi în jur miroase frumos. sunt singură nu mă dau cu parfum şi lumea mă întreabă ce folosesc le place mirosul meu e natural le spun totul e naturaldacă aş putea alege un parfum ar fi dune dar în moldova dune nu se mai importă de câţiva ani şi m-am făcut de râs în faţa vânzătoarei iar ea m-a întrebat dacă e pentru mama 

andreigamarti spune: hai să ne vindem organele şi să trăim liniştiţi
ca electricitatea trasă sub tencuială
nu doare nu

totul e pregătit eu am vorbit cu un tip care se pricepe
el a înţeles ce vrem el ştie unde să ne adresăm
trebuie doar să te conving

sora mea a pus parola la computer şi a uitat-o
nu se deschide zice nu mă deschid
draga bill hai deschide-te
nu

dar trebuie să te conving
şi asta în timp ce spre mine zboară o cometă
sau un deşeu cosmic sau o bucată de rachetă

şi eu trec mâna dreaptă în jurul gâtului tău
şi cu stânga te mângâi foarte atent foarte nervos
hai să ne vindem organele şi să plecăm la mare
 

http://www.postumarin.uv.ro spune: acest pionier are ochii lui Isus
el bate
nu ştie pentru cine
nu ştie pentru ce
aşa îl vrea Tatăl său
Moise? Marx? Freud?

charles baudelaire spune: răsp-
unsul lui Dumnezeu.
Zău.

Alt Andrei spune: 1. Povestea cu câinele

E undeva pe aici şi Sfârşitul.
S-a împotmolit printre nişte FIRE de cabluri
şi, deocamdată, nu poate năvăli peste noi.
Hai să vedem cât este de frumos oraşul
şi să patinam pe străzile aproape pustii.
O să fie vesel când vom găsi căsuţa fără ferestre
în care să putem trăi câţiva ani
ca să înţelegem de ce nu mai răsare soarele.
Tu nu te ruşina şi spune-mi
de ce nu iubeşti Câinii iniţiaţi,
cei care se urinează pe orice obiect întâlnit în cale
şi a căror stăpâni îi lasă să-şi facă serviciul (viciul)
fără să ştie că tot teritoriul parcurs
e domeniul Lor
şi data viitoare va trebui să le ceara voie
ca să iasă la plimbat din casa fără ferestre…

Robi Net spune: A 3/ea INTERVENŢIE, mai bâlbâită

unii se-n-să-
se-n-să-nătoşesc. E şi nor-nor-
normal: au fost bol-bol- bolnavi.
alţii se-mbol-
se-mbol-bolnăvesc. E şi nor-nor-
normal: au fo-ost să-nă-sănătoşi.

unii se-mbra-
se-mbra-sembra-îmbracă. E şi nor-nor-
normal: au fo-ost dez-dezbrăcaţi. Alţii se des-
se des- des-desbracă. E şi nor-nor-
normal: au fo-ost îmbră-îbrăcaţi.
 

se bâl-
se bâl-bâl-bâlbâie aş-şşşa
s-s-sau alt-t-tfel,

alţii nu se bâlbâie dracului defel
şi-mi strică toată arhitectura acestui poem!
 

charles baudelaire spune: baudelaire revine
dar nu intervine
(precum se ştie
ăsta e un procedeu teatral
adică
de regie
dar poate maestrul
va glăsui mai în
aval
unde pescuiesc căcănarii păşunişti
cu undite din fire de păr
sustrase
din coadă de cal).

Nicolae Popa spune: te-ai plictisit şi tu de sentimentul morţii. Într-adevăr, dincoace,
totul e mult mai palpitant. Or, pe aici se descompun
componentele. Parcă văd cum le ard ochii celor de dincolo
când urmăresc panorama artificiilor de pe aici. Oraşul alungă ciorile cu
multicolore focuri de artificii. Focurile de artificii le considerăm
ca fiind ale noastre. Ciorile, instinctiv, le considerăm
ca fiind ale lor. Marşul nostru spre bucătării
începe cu ghiorăit de maţe. Bucătăriile sunt ale maţelor.
iar maţele noastre sunt ale celor care ni le-au implantat
cu tot cu ghiorăit. Doar salinele cristale presărate pe răni,
presărate pe pâine, ne aparţin. Deci, fiecăruia câte-un cristal de sare,
fiecăruia câte o rană. Ne-am plictisit de
mecanismul morţii! Mai există şi alte mecanisme!
mai există şi alte mecanisme!

Anunțuri

20 de comentarii

  1. acum fiind editate textele din LorettaLux Esperiment, puteti lasa un com pe marginea textelor. Apropo, le-am citit azi la club literar din chisinau, si am polemizat intre noi privind necesitatea/utilitatea/lipsa de sens al experimentului. asta facand o trimitere sinuoasa la Charles Baudelaire, care a starnit discutii aprinse la club si pe acest blog. asemenea interventii nu fac decat sa miste unele lucruri. Deci va astept la o noua postare.

    Răspunde

  2. pt mine conteaza f tare teoria

    si ieri la club era o problema de genul asta – np zicea ca teoria este secundara fata de poezie si ne-am certat un pic:) cred ca toate probl astea vin din incarcatura semantica diferita pe care o oferim acelorasi termeni – ‘teorie’ sau ‘experiment’.

    autorii din grupul language poetry au si un termen specific pt poezia care vine ca o aplicare a unei teorii. ii spun ‘praxis’ si cred ca e f ok asa – anuleaza acuzele de sterilitate / inutilitate pe care le aduc unii teoriei

    in sensul asta, si utilitarismul in climatul caruia ne-am format noi, astia de pe blog, e un praxis si stim cat de cat cu ce se mananca asta si cum se face. si, cel putin pt mine, experimentul nu e ceva ce faci o data sau de cateva ori si dupa aia treci la altceva. experimentul e un proces continuu sau o ‘zona’ a creatiei literare, in care incerc sa ma situez. il am de partea mea pe john cage, care spunea ca ‘important pt un artist este sa experimenteze continuu si sa se mentina modest’ – si atata mi-ar fi suficient, chiar daca n-ar fi alti oameni la care tin care sa fi sustinut ideea unui experiment continuu / situarii poeziei intr-o zona experimentala.

    si zona experimentala e, in principiu, cea care transgreseaza limitele unui discurs dominant sau se situeaza la intersectia catorva maniere de scriitura / tematici / wtv

    si la intrebarea lui cb despre cat va dura experimentul asta, ii raspund ca, cel putin pt mine, va dura atat timp cat voi scrie. si ca nu pot scrie altfel decat experimental / facand praxis. si ca daca maniera de a scrie a grupului hz va deveni vreodata discurs dominant in literatura contemporana, eu voi fi primul care ma voi separa de ea – si cred ca voi avea suficiente idei despre cum s-o fac (sa elimin pronumele personale si verba sentiendi ar fi un exemplu, deliricizarea totala a poeziei).

    dar deocamdata ceea ce se face aici, in hz, imi place. poate nu o facem inca la nivelul posibilitatilor pe care le avem, dar tatonam inca terenul (si pt mine ‘tatonarea terenului’ e f diferita de ‘experiment’) – si ceea ce facem noi imi satisface tare multe necesitati.

    si stiti ce facem noi? lumea are nevoie de cateva lucruri, f putine de fapt. are nevoie de senzatia ca este inteleasa de cineva, acceptata si iubita. si ca cineva ar putea sa-i asculte la infinit. si noi incercam sa ne axam pe necesitatile astea de baza. si sa scriem despre ele. si sa facem astfel incat, atunci cand cineva citeste txtl noastre, sa se simta acceptat si iubit asa cum este el. si sa simta ca personajul din txtl noastre este cineva cu care poate empatiza / care ar putea empatiza cu el. si ati citit vreodata pe cineva, vreun alt autor, care se descentreaza asa de tare cum o facem noi (in afara de urmanov, care imi place si mie, si care e important si pt colegii mei, desi ei se distanteaza un pic m tare de maniera lui) si care, in loc sa vorbeasca despre cat de unic si irepetabil este el, vbeste despre necesitatile astea, care sunt comune, si putin lucru ca vbeste, dar incearca sa le si satisfaca pt cititor?

    in sensul asta, noi ne apropiem f tare de niste chestii pe care le spunea derrida, si unii dintre noi o fac la modul intuitiv. derrida, intr-un eseu f misto, spunea ca exista 2 elemente constitutive esentiale ale poeticului:
    1. economia de memorie – concizia, elipticul, impresia ca nu a fost spus totul pana la capat. noi realizam asta lucrand pe text si eliminand tot balastul posibil, toate redundantele, toate versurile care, in fond, nu adauga nimic la ceea ce vrem noi sa facem cu txt ala si
    2. ‘inima’ – o chestie care vine, la jd din expresii gen ‘to learn by heart’ sau ‘appredre par coeur’ – si asta inseamna ca poezia este un discurs care vine de la celalalt dar care iti este adresat anume tie, ca individ, si pe care simti nevoia sa-l treci prin tine, sa ti-l faci propriu, pt ca, pe langa faptul ca-ti vbeste tie, vbeste si despre tine, asa cum esti tu cu adevarat, si te face sa te vezi ca intr-o oglinda.

    si cam asta e ceea ce incercam sa facem aici, in hz. si despre teorie se discuta, si se discuta f intens, dar noi nici nu numim asta teorie – pt ca ea a fost prea mult timp opusa practicii, in timp ce pt noi ele formeaza un continuum. si inca nu avem un nume pt asta. eu ii zic praxis, asa cum ii zic language-centered poets, dar asta e ceva strict personal.

    continuam discutia?

    Răspunde

  3. Khora,
    Nu, aşa nu merge. N-am zis că teoria ar fi „secundară poeziei”. Am zis doar că poezia precede teroria. Ceea ce e cu totul altăceva. Mai întîi au apărut poeţii romantici, avangardişti, modernişti, postmodernişi şi abia după asta au apărut în aceiaşi ordine de-a lungul timpului teoriile despre romantism, avangardism, modernism, postmodernism şi aşa mai departe. Nu am făcut o pledoarie în defavoarea teoriei, considerînd-o chipurile ca fiind secundară. Deşi, da, am susţinut că un teoretician poate veni din poezie şi am pus sub semnul îndoielii faptul că vreun poet serios a putea venit din teorie – chiar dacă, fireşte, nu o ignoră.

    Pe urmă am vorbit – atenţie! – despre „creaţie” şi „experiment”, eu subliniind că orice act de creaţie este şi un experiment. Şi nu am făcut, cel puţin eu, nici o legătură între „teorie şi experiment, aşa cum relatezi tu aici. Îmi pare rău! Contrafăcînd datele problemei, şi problema în sine, poţi să demonstrezi orice. Dar care e rostul?

    Răspunde

  4. np, nu va impacientati. cred ca ideile expuse ieri de dvs nu reprezinta nicicum „datele problemei” sau „problema in sine” in discursul de mai sus al lui sandu. in plus, ma nedumereste linia ostentativa pe care mergeti, parand vadit afectat/stresat de anumite nuante care nu au o relevanta reala

    Răspunde

  5. replica la khora
    M-a bulversat afirmatia lui khora>
    lumea are nevoie de cateva lucruri, f putine de fapt. are nevoie de senzatia ca este inteleasa de cineva, acceptata si iubita. si ca cineva ar putea sa-i asculte la infinit.
    In realitate, lumea are nevoie de paine, carne, legume-fructe, apa si vin. Cand scrii poezie, tinere poet, eu trebuie sa inteleg in ce mod faci rost de carne si vin si sa simt gustul carnii tale. Asta e toata teoria.

    Răspunde

  6. Corina,
    Dar ce are revelanţă reală? Faptul că S. spune că el va experimenta atîta timp cît va scrie!? Asta ţi se pare revelatoriu. Bine, dar e caşi cum ai zice „eu voi afîna solul atîta timp cît voi prăşi!” Ei, şi? Afînnează-l şi prăşeşte sănătos! Încă n-aţi obosit de metode, care se vînd „la pachet” la orice catedră de literatură? Cînd o să acceptaţi poezia ca ct de creaţie şi nu ca act teoretico-literar?

    Răspunde

  7. np:
    am folosit sintagma ‘secundara poeziei’ in acelasi sens pe care l-ati spus si dvs – ca ceva care vine dupa

    acum, in raport cu ceea ce spuneti dvs ca teoretizarea apare in baza unei opere poetice deja formulate:
    – clasicii scriau in baza ‘poeticii’ lui aristotel, in baza regulilor pe care le deduceau din ea.
    – teoriile romantice au aparut simultan cu txtl romanticilor. schleiermacher scria teorie si se intelegea bine cu gasca romanticilor care scriau poezie si formula toate in baza dialogurilor dintre ei. acelasi lucru si cu schlegel. si romanticii (si toata teoria pe care o expuneati dvs aseara e esentialmente romantica) au venit dintr-o polemica teoretica f bine articulata cu clasicistii si cu iluministii. si in polemica asta ceea pe ce se punea accent era validitatea perceptiei cu ajutorul emotiei si accentul care tb pus pe emotie in exprimarea poetica. si teorii estetice despre opera artistica in calitate de obiect autotelic, in timp ce m ales iluministii o vedeau ca fiind heterotelica. si daca asta nu e teorie, atunci nu stiu ce m e.
    – si sa nu uitam ca in avangarda, de f multe ori, manifestele veneau simultan cu txtl sau la un interval f scurt dupa aparitia curentului. uneori chiar inainte de publicarea txtlor.
    – modernismul e o treaba f complexa. hai sa luam doar exemplul lui t.s.elliot, de care vbeam aseara. si toate eseurile lui despre impersonalitatea actului creator. sau chiar rilke, care va place si dvs si mie, si care vb in scrisori despre teoriile lui – si, in acelasi timp, le si exprima prin mijloace poetice in elegii sau in sonetele catre orfeu. si, daca citesti in paralel scrisorile si txtl poetice, continuumul teorie-practica e f clar.
    – in postmodernitate lucrurile sunt si m incerte decat in modernism, m ales daca bagi aici si nouveau roman francez. cand autorii luau metoda filosofica a reductiei fenomenologice si incercau s-o transforme in procedeu literar. sau minimalistii americani. aici as putea vbi f mult, dar asta nu e chiar atat de important.

    si reactia mea, cand am argumentat valoarea experimentului, era m curand o replica la charles baudelaire, care sper sa-mi raspunda, si care intreba ‘cat o sa continuati cu experimentele astea si cand va apucati de ceva serios’. oricum, in raport cu ceea ce spuneti dvs, nu am auzit ieri nicio definitie clara si consecventa a termenilor ‘creatie’ si ‘experiment’. si, atata timp cat nu ne definim termenii, orice polemica, oricat de bune ar fi intentiile ei, esueaza.

    constantin:
    ‘tinere poet’, imi spui. am 22 de ani. tu cati ai? accept sa-mi spuna ‘tinere’ cineva cu 40-50 de ani m in varsta, desi poate sa-mi spuna si pe nume. sau m ales aici, pe net, unde poti tutui pe oricine.

    si ref la ceea ce zici tu despre necesitati. da, necesitati sunt multe – si toate sunt comune – dar cele fiziologice (cu exceptia sexului, desi si asta este discutabil) ti le poti satisface singur. vbeam de necesitatile pe care le avem noi in raport cu celalalt, cu altcineva. si daca nevoia de a fi iubit / ascultat / acceptat ti se pare neimportanta in contextul unei relatii, atunci sorry, dar nu pot fi de acord cu tine. la necesitatile fiziologice nu ma gandesc, pur si simplu mi le satisfac – dar atunci cand vine vba de o relatie, ma gandesc la asta multmult si incerc sa vad si sa inteleg si sa simt. si asta chiar e enorm de important pt mine. daca as face o schema a necesitatilor mele, asta ar sta in centru.

    asta vine din felul meu de a vedea lucrurile – si din atitudinea mea fata de viata, in care o relatie autentica este cel m important si m frumos lucru care mi se poate intampla. si cred ca asta e valabil pt aproape toti oamenii pe care ii cunosc. si, cand citesc poezie, daca am senzatia ca am intrat intr-o relatie autentica cu cel care scrie, pur si simplu ma topesc.

    Răspunde

  8. replica la constantin>
    ma-a bulversat si pe mine afirmatia lui constantin.
    eu am un cnoscut medic la spitalul de urgenta si da in realitate, lumea are nevoie de paine, carne, legume-fructe, apa si vin. si cand face o interventie chirurgicala, constantin, eu ii spun ca trebuie sa se inteleaga in ce mod face rost de carne si vin si sa se simta gustul carnii lui. si asta e o teorie?

    de fapt sa nu exageram. mai revin…

    Răspunde

  9. khora,
    Acum sunt la prima impresie a comentariului tău. L-am trecut în Web, îl voi reciti şi voi înserca să formulez un răspuns compact, în speranţa că acesta îşi are sensul său, din moment ce tu în acelaşi „set” de răspunsuri îi răspunzi lui constantin următoarele: „accept sa-mi spuna ‘tinere’ cineva cu 40-50 de ani m in varsta, desi poate sa-mi spuna si pe nume.” Dar cum să-ţi spună „şi pe nume”? Care e numele tău, să zicem, pentru Constantin. Cu adevărat are dreptate Hose, faţă de cel mai competent, în special în materie de experienţă literară, dar şi cel mai sincer comentator de pe aici, care deocamdată se prezintă ca fiind drept Charl But; pe cînd, gîndindu-mă la Hose, acesta, cu toată revolta sa împotriva celor care nu doresc să-şi recunoască numele, nu se prezintă ca fiind Victor Neagu (nume ce sună mai frumos decît… fiindcă, pănuiesc, acolo e poetul autenti… Istălalt doar pledează pentru autenticitism!) Asta e! Unii îşi anunţă numele prea devreme, alţii mai tîrziu, alţii niciodată… Care e chestia? Să discutăm despre poezie!
    Mai e cazul să vorbim acum şi despre autenticitate?
    Sau Că doar plutim în aburinzele sfere ale experimentalismului!
    Au nu cumva ar trebui să ne întrembăm, pur şi simplu, unde-i poezie şi unde nu e?

    Răspunde

  10. Trecere aici
    de pe cealaltă pagină…

    Şi încă o dată pentru prietenul meu khor:

    Păi, acest al douăzeci şi ceva-ulea comentariu al tău nu ar fi fost mai bine si fi fost plasat mai înainte, pe pagina anterioară, ca „material explicativ”?, vorba vine? Or, recunosc, habar nu am care sunt regulile de postare pe bloguri (atît de căutate şi la modă), eu implicîndu-mă absolut pentru prima dată într-o dezbatere pe un blog. Or, blogurile sunt nişte cetăţi de neatins, departe în afara celor cărora li se permite să iasă afară şi să revină ca atacatori de neatins?. Blog sau blogeală?

    Răspunde

  11. np:
    vbm despre ce vreti dvs. discutia despre autenticitate ar putea dura multmult – poate chiar m mult decat cea despre experiment – dar ceea ce as vrea eu e ca, odata ce am pornit sa vb despre experiment, s-o ducem pana la capat macar pe asta. despre autenticitate putem vbi oricand. poate fi si un subiect la sedintele alea ale clubului, in format de dezbateri ideatice, care sa continue apoi si pe blog.

    si, ca sa ne putem intreba ce e poezie si ce nu e, ar tb sa stim intai de toate ce e poezia. si sa ajungem la un consens cu referire la asta. ceea ce, iarasi, e greu – si putem, desigur, organiza oricand un dialog socratic pe tema asta. care, iarasi, va dura mult de tot. dar sper sa ajungem la un consens, pana la urma.

    astept replica dvs si a lui charles b si a lui jfl:)

    drag

    Răspunde

  12. Painea, carnea si vinul nu sunt doar necesitati fiziologice, khora, ci categorii estetice, termeni religiosi, politici, semne din astrologie si astrofizica, repere ale biochimiei. Nu-ti poti satisface necesitatile fiziologice singur, ci doar intrand intr-o relatie crancena, grava, murdara cu societatea. Ma intereseaza inclestarea poetului cu societatea, lupta cu ea, bataia cu celalalt, iar nu o relatie asa-zis frumoasa cu alti indivizi. Vreau sa citesc poezii in care sa vad pe cineva biciuit, facut zob de ceilalti, dar care sa zambeasca, sa ranjeasca, sa rada in hohote. Cand intalnesc versuri fabricate in contextul unei teorii, ma intreb cum naiba autorul respectiv accepta plictiseala si vanzoleala din mijlocul unei teorii. Nu are ganduri si imagini proprii? Ce se tot fataie prin teritoriul utilitarismului? Vrea sa fie utilitarist, sau are o cosmogonie a sa, individuala?

    Răspunde

  13. Cred ca aceasta discutie poate avea loc, la un nivel echitabil, doar intre Charles Bod si Khora (adica Sandu, adica Alex Cosmescu pe care si Dvs., dle Popa, ati avut ocazia sa-l cunoasteti, cum s-a intamplat si in cazul lui Hose, si al Dariei Vlas – iar faptul ca unii opteaza pentru pseudonim nu are nicio legatura cu autenticitatea poetica sau personala pe care o manifesta sau nu). Doar ei sunt capabili de a nu se lasa depasiti de conversatie, asa cum o fac altii prin etalarea nestapanirii de sine si a unei ironii ieftin-rautacioase sau, in alte cazuri a lipsei elementare de lecturi. Va urez succes, cu o oarecare dezamagire ca textele din postare au fost ignorate. But I’ll strive to get over it.

    Răspunde

  14. replică lui Lyotrad
    Etalarea nestăpânirii de sine? Cine postulează stapânirea de sine ca lege de fier într-un mediu literar? Hai să mai fim şi nestăpâniţi, că doar nu prestăm slujbe în organele judiciare. Ne mai oţărâm unii la alţii, ne apărăm punctele de vedere, mai batem cu pumnul în masă, am vedere un pumn electronic, virtual, sau unul de cerneală.
    Imi place la hz fiindcă pretindeţi a oferi libertate de exprimare a ideilor. Aici se face schimb de idei, nu-i aşa? Şi pot participa toţi doritorii, căci hz vrea joc democratic, comunicare, stabilire de punţi între oameni mai citiţi şi mai necitiţi, mai culţi şi mai puţin culţi, mai cuminţi şi mai gălăgioşi, cu pseudonime şi fără. Şi dacă cineva dintre poeţii care vizitează acest site îmi spune că nu e stresat, nu-l cred. Trăim cu stresul în spinare. De ce să nu recunoaştem acest lucru?
    Sper ca vom mai dialoga, vă doresc o zi frumoasă în continuare.

    Răspunde

  15. charles baudelaire, victor hugo, mishuu, sunt una si aceeasi persoana. aceasta persoana, stabilita in balti, este rugata sa semneze cu un singur nume. in cazul in care viitoarele comentarii apartinand acestui IP vor fi semnate altfel decat astea trei „pseudonime” comentariul nu va fi aprobat, si argumentul este:
    sa nu inducem vizitatorii in eroare [mai ales ca ultimele zile, am avut f multe vizionari]

    Răspunde

  16. Ei bine, daca vă amintiţi, Gama. /do,re,mi/, în unul din celelalte fişiere, scria clar – nu contează de e anonim sau clasic în nemurire. Iar cu atare condiţii draconice, scrise, iresponsabil, mai sus, n-ar fi existat nici multiheteronimul Pessoa. Pe noi nu ne interesează mutrele unuia sau celuilat, ci dacă pisica asta chinezo-basarabeană prinde şoareci, adică – dacă are idei. În limita unei discuţii decente, provocatoare, dacă admitem. Anonimatul, în acest caz, nu e decât expresia unei modestii neafişate, ci prezente-curente-active. De ce nu admitem că, la timpul respectiv, Mişu s-ar da în vileag că e Hugo şi să-şi publice aceste îndoieli în vreo carte semnată de Charles Baudelaire? De ce interziceţi, fraţilor?! Dap’ cum rămâne cu jurământul întru libertatea cuvântului?… E-e, aşa nu merge, pentru că mă jelui comuniştilor.
    Dar, mai serios vorbind, eu urmăresc cu interes discuţiile şi, pur şi simplu, după bietele mele puteri şi priceperi, vreau să mişc verbul românesc în mai mult spaţiu basarabean. Iar când o fi să public jurnale de azi, sigur că veţi putea citi şi aceste peripeţii şi o să vă fie… nu ştiu cum, incomd, jenant că aţi vrut să mă lipsiţi de libertatea cuvântului!
    Trăiască Demostene! Jos cenzura! Ura, ura, ura!Şi bucuria, ria,ria!

    Răspunde

  17. sorry, dar este vba de o minima eticheta, aplicata pe net

    un singur cont pt un ip – si daca scrii de pe contul altcuiva, care ti-a dat parola, ar fi ok sa semnezi comentariul / postarea in numele tau

    sigur ca poti alege sa ai cate identitati vrei. o identitate falsa / heteronim, in limbajul de net, se cheama ‘clona’. si sunt cateva ‘clone’ celebre deja pe netul literar de limba romana, pe care le stiu toti si nu e cazul sa le numesc si aici

    numai ca, de obicei, lumea isi face clone ca sa vada cum sunt receptate unele texte fara ca ele sa fie asociate cu numele lor, care (in caz ca autorul are deja o reputatie) influenteaza f mult receptarea si stabilesc anumite criterii pt ea

    intr-o discutie de idei, asa cum facem noi aici, la comentarii, ar fi bine sa stii cine si ce spune – si daca foloseste m multe nume, e f greu sa te orientezi)

    e, iarasi, o chestie de comoditate si de ‘nettiquete’ – asa cum a fost si cea privind continuarea dezbaterii despre experiment pe pagina asta. cand am incercat sa deschid cealalta pagina, a durat aproape un minut, la viteza aiurea de net pe care o am eu, de ex, si mi-e mult m comod sa deschid o pagina cu m putine comments decat sa tot fac scroll la ceva care are f multe

    si, daca urmaresti discutia, m-as bucura tare s-o continuam, sa vedem daca ajungem la un consens

    khora

    Răspunde

  18. S-ar pute şi aşa, dar, deocamdată, e mai bine să vă scriu din Franţa. Unii zic – din Bălţi. Ca din Strasburgul nordic. Ce importă?
    Ai punctat sagace câteva motive. Ar exista şi altele. Dar nu ele contează. Până la urmă îmi voi dezvălui numele, pentru că, sper, nu debitez prăpăstii, ci nişte fraze coerente, mai rar întâlnite în arealul dintre râurile noastre seminaţionale. Astfel că, de se mai deapănă firul discuţie, sunt cu idexurile (degetele arătătoare) pe tastatură, fără a indica ceva special, autoritar, ci doar de a încerca să mă dau cu o părere-două.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s