(experiment 2.0)

asa. in continuarea discutiei despre experiment, care mi se pare ca are un potential ok, am hotarat sa propun o chestie. ca sa discutam aplicat, postez aici un txt de-al meu – pe care il consider ‘experimental’, in sensul in care defineam asta m devreme – si as vrea sa discutam daca este asa sau nu si care sunt lucrurile care il fac sau nu sa fie experiment – sau, asa cum zicea np, sa vedem daca ‘este aici poezie sau nu’. sa facem asta aplicand orice aparat critic – lucru pe text sau orice altceva – si sa argumentam de ce am facut asa. daca, asa cum zice cb (imi place m tare sa-i spun asa decat misu sau tarascon), asta nici nu este txt pe care sa se poata lucra, atunci sa vedem ce este un text. discutia poate trece oricand la nivel meta – despre cum discutam, replici sau la continuarea discutiei despre experiment si valoarea / utilitatea lui. sunt deschis pt toate astea si pt multe alte lucruri:) o sa incerc sa ma mentin f atent si alert la ceea ce o sa se intample in continuare cu tema asta.

drag,

khora

1. cand imi misc mainile, e ca si cum as jongla
imi intorc corpul intr-o parte, apoi in cealalta

simone weil umbla in pulovere din
astea : probabil : o iubesc pe simone weil

(sa nu m am grija de mine. sa nu ma spal. sa
nu m iau pastile. sa ascult oamenii cat o sa
vrea ei. sa ma fac asistent social sau sa fac
voluntariat. sa ma rog sa stiu cum sa ascult
si sa ofer dragoste. pt toti. oricand. peste tot)

2.  am iesit saptamana trecuta doar sa-mi cumpar tigari – si niciodata cand a nins.

acum zapada se topeste si picura.

cand ies pe hol sa fumez, parca ploua afara.

(sa ma dezvat sa vb / sa ascult si m mult / deschis ca o planta in conditii optime / tratata cu ingrasaminte / de care are grija cineva si vb cu ea si-i canta)

imi trec mana pe langa corp si aud cum fosneste puloverul. puloverele de lana nu fosnesc niciodata.

cand ii visez, fetele prietenilor mei sunt palide si frumoase si au cearcane. le vad din profil. mainile au degete lungi si subtiri. ca in ilustratiile cartilor vechi de povesti. 

Anunțuri

7 comentarii

  1. În primul rînd. Ar trebui să convenim dacă lipsa diacriticelor face parte şi ea din experiment sau e doar o neglijenţă şi o elementară lipsă de respect faţă de cititor, care în loc să urmăreasă textul în profunzime din prima, trebuie să se chinuie cu înţelegerea semnificaţiilor la suprafaţă („săptămîna trecută” sau săptămîna a trecut, adică trecuta? „sa ma dezvat” ar însemna: să ies din vată? )…

    În al doilea rînd. După mine, acest subiect, despre experimiment, este unul de-a dreptul prostesc. Ca să nu zic pentru cretini. Experimentează, dragă prietene khora! Care-i problema? Experimentăm şi noi, toţi cei care scriem! Oricine scrie/pictează/actoricizează sau se ocupă de orice al domeniu al artei participă la un experiment – experimentul creaţiei.

    În al treilea rînd. Această secvenţă a textului este f.b., dacă nu te superi:
    imi trec mana pe langa corp si aud cum fosneste puloverul. puloverele de lana nu fosnesc niciodata.

    „cand ii visez, fetele prietenilor mei sunt palide si frumoase si au cearcane. le vad din profil. mainile au degete lungi si subtiri. ca in ilustratiile cartilor vechi de povesti.”

    Şi nu văd nici un fel de experiment aici. E pură literatură. Or, dacă atunci cînd NU ne iese ceva, zicem că e experiment, iar cînd – DA, ne iese, o dăm pe creativitate – ce mai rămîne? Lipsa de sinceritate? Or, (încă o dată or) toţi rataţii ar putea să spună că ei…. doar au experimentat! Şi că, de fapt, experimentul e o realizare, nu un experiment. Adică, a rata o realizare e e un experiment mult mai realizat decît chiar realizarea dorită!

    În ultimul rînd, dar nu şi în ultimul rînd, cum zic demagogii, e bine că experimentăm experimentîndu-ne din lipsă de experienţă pe acest prim blog al prăpădiţilor de noi!

    Răspunde

  2. 1. lipsa diacritecelor poate fi de la computer, cand nu este setată limba, unele c. nu suportă deacriticele. să nu facem din asta o tragedie, textul e absolut lizibil, din prima. (spune andreigamarti pe un ton „absolut” lipsit de ironie)

    2. se pare că tot ce s-a discutat în precedentele postări, s-a discutat în van. sau poate toţi cretinii de la noi care fac literatură ar trebui să rupă tot ce se poate rupe , din prima, în literatua română. deci nu cred că ar tebui să ne aşteptăm la ceva UAAAAUUUU, când unul din noi experimentează. Asta rămâne mai mult la un nivel subiectiv. Uneori experimentul este util pentru mai multă lume.

    3. ce înseamnă f.b. (ar trebui să înţeleg „foarte bună” sau „foarte banală”? (abia acum preiau tonul ironic)

    4. personal pentru Khora etse un experiment de structură şi discurs. Inserturi care crează o relaţie în text, o relaţie dintre semnificaţii ce au ca scop să contureze o senzaţie de „căldură” (simone weil, puloverul, cărţile de poveşti). textul dintre paranteze este de fapt mesajul în jurul căruia se construieşte totul. Structural pare foarte dispersat, cred că anume aceasta a fost miza experimentului.

    şi 5. e f bine că fiecare din noi mai experimentează în propriul laborator literar.

    Răspunde

  3. nicolae popa:

    nu stiu de cate ori tb sa m spun ca daca nu ajungem la un consens privind notiunea de experiment, nu stiu daca m putem discuta cat de cat ok

    si ca daca experiment = creatie, atunci nu m avea niciun sens ca insusi termenul sa fie inventat – inseamna ca tb sa aiba un sens autonom, pe care incercam sa-l elucidam in discutie.

    in rest, ma bucur ca v-au placut bucatile alea – dar nu inteleg de ce v-au placut:) adica ce efect au creat in dvs – ce le face sa fie scrise bine – ce defecte are restul textului, care nu v-a placut

    si daca dialogul nostru pe blog ramane la nivelul asta, atunci nu stiu ce poate iesi din el

    andrei:

    exact. de fapt, txtl astea 2 sunt acelasi txt, rescris in 2 maniere cumva diferite, un m scheletica, cealalta construita ca poem in proza, in care compozitia functioneaza un pic altfel (o sa detaliez m tarziu prin ce difera un poem in proza de unul in versuri, de ce imi plac ambele si de ce, in ult timp, alternez intre ele).

    si mesajul, da, e exact cel dintre paranteze – si asta e un lucru pe care l-am invatat de la mircea ivanescu, atunci cand lucram aplicat cu creionul pe textele lui. f multe texte de-ale lui functioneaza asa – mesajul e pus intre paranteze, ca un fel de deturnare a utilizarii lor ‘clasice’.

    o sa detaliez m tarziu, daca dialogul o sa mearga, si mecanismul care era in capul meu cand am scris asta. si poate asta o sa duca dialogul si m departe.

    in rest, sunt total de acord cu toate punctele tale:)

    Răspunde

  4. dragă Khora,
    cînd am citit concluzia ta („si daca dialogul nostru pe blog ramane la nivelul asta, atunci nu stiu ce poate iesi din el”) mi-am zis că, într-adevăr, ai dreptate. Şi cel mai simplu era să scriu aici: mă rwetrag. Atît! Pe urmă însă m-am gîndit că, personal, nu am nici o obligaţie de a scrie aici. Mai mult decît atît, nu e vorba de un dialog între mine şi autorul Kora. E doar un comentariu la nivel de blog! Or, mai e pînă la rticole în presa literară sau cea academică. Nici părerile tale nu sunt însoţite de aparat bibliografic şi eşti destul de zgîrcit în a face trimiteri la sutele şi chiar miile de surse „la temă” după ce abia m ieşit dintr-un secol aer experimentelor literare; astfel încît mă faci să înţeleg, năucit, că tu ai fi unul tin primii experimentalişti din literatură. Te asigur, am citit de-a lungul anilor zeci de articole, einterviuri, referinţă la temă şi părerea mea rămas exact aceiaşi pe care am expus-o mai sus. Crede-mă, nu e o reacţie la dorninţa ta de a experimenta, e o reacţie la tot ce am auzit despre experimente literare şi experimentalism în ale poeziei. Or, aici, ca pe orice blog, se cer reacţii sincere, opinii spuse direct, simple reacţii la urma urmelor. Ce altceva te-ai fi aşteptat să apară în urma iniţiativelor tale, să recunoaştem oarecum prea stric personale (cerîndu-ni-se, da fapt, să punem în discuţie „cazul khora), decît replici scrise în direct, pentru a iniţia o temă de discuţie, însă nu pentru a o şi epuiza… Condiţiile şi atmosfera agitată ce se crează în mod firesc la comentariile de pe orice blaog fac aşa ceva imposibil. Te asigur, îmi doream să aduc ceva radicalism în exprimare pentru a face acest blog mai atractiv. Am mers şi mai departe: mi-am pus numele la bătaie, deşi puteam inventa şi eu un pseudonim (la capitolul opinii polemice) ca să vă dau bătăi de cap în privinţa căutării de încă nişte ip-uri. Am făcut-o, însă, deschis. Mai mult decît atît îmi asum toată responsabilitatea comentariului meu de mai sus, care chiar mi-aş dori să nu fie şters cumva de aici. Să rămînă. Poate îl mai re-citeşti şi tu ca să te convingi că „nivelul discuţiilor” e unul absolut normal. Problema e de ce nu vin şi alte păreri. De ce se blochiază totul atît de uşor atunci cînd ai în mîinile tale anumite iniţiative. Cît de înalt trebuie să fie nivelul celor din jur ca să se înfiripe o punţi de comunicare cît de cît accesibile pe blog, să zicem, sau la Club, la Cenaclu, oriunde…

    Scuze pentru posibile greşeli de corectură. Prea a fosta mare viteza scrierii acestui comentariu… prietenesc, te asigur!

    Răspunde

  5. PS.

    la:

    „nu stiu de cate ori tb sa m spun ca daca nu ajungem la un consens privind notiunea de experiment, nu stiu daca m putem discuta cat de cat ok”

    Aşadar, despre consens:

    ai putea ajunge la „un consens privind notiunea de experiment” doar cu cei care doresc, insistă, au plăcerea, manifestă dorinţa de a experimenta experimentînd.

    Dacă doreşti să ajungi în cadrul unei dezbateri pe blog (de data sta, o dezbatere propusă de tine) la vreun consens cu cineva, să zicem ca mine, care nu susţine ideea de experiment, deoarece o consider drept element fundamental al oricărui act de creaţie, reperezentînd creaţia în sine; aştept să te susţină cei care acceptă şi „practică” experimentul în sens fundamentalist, ca experiment!

    Chir sunt curios, cîţi or fi? Cu numele lor sau cu pseudonim! Cine vine să demonstreze care este „elementul experimental” în poemul postat de tine aici? Or, a fi „un experiment de structură şi discurs”, cum susţine humanzone ( după tine, andrei) se pliază perfect pe actul de creaţie, care caută, caută, caută, experimentează, experimentează, munceşte întru desăvîrşire. Desăvîrşirea fiind, apropo, scopul creaţiei, pînă la care se ajunge şi prin experimentul atît de firesc actului de creaţie… Însă experimentul ce are drept ţintă experimentul e ceea ce a făcut – superb de bine, de altfel, avangarda începutului de secol douăzeci – şi a reveni şi la acest început de secol la aceleaşi cazne mi se pare ineficient şi chiar bulversant de inutil după ce s-a spus tot ce era de spus la acest capitol… Mai bine înapoi la Charle Bodelaire care a experimentat creînd întru sănătatea literară a două secole luate împreună, decît la cei al căror experiment (genial, însă fără putinţă de-a mai fi reluat ) a impresionat profund şi a dispărut în propriile profunzimi.

    Răspunde

  6. Versuri foarte frumoase:
    cand imi misc mainile, e ca si cum as jongla
    imi intorc corpul intr-o parte, apoi in cealalta
    Când spui însă că vrei să oferi dragoste tuturor, în orice clipă, acela nu mai e vers, e afirmaţie, şi încă una umflată, de mare autosuficienţă.
    Apoi vine „o iubesc pe Simone”, iarăşi spui şi gata, nu creezi, doar spui.
    Partea a doua a experimentului îmi pare mai reuşită, are şmecheria cu puloverul şi imaginea fetelor cu cearcăne, feţe de fete care vin dinspre prietenii tăi, e ceva misterios, provenind dintr-o optică de poet. Poate mai revin, multă poezie în continuare!

    Răspunde

  7. nicolae popa:

    nu afirm deloc ca as fi printre primii ‘experimentalisti’. nici nu m-am gandit vreodata sa-mi aplic eticheta asta. pur si simplu fac experiment. atat. si incerc sa motivez de ce fac asta.

    si consensul pe care voiam eu sa-l obtin nu era in primul rand ref. la valoarea / utilitatea experimentului, ci pur si simplu o definitie a lui / o descriere a modului in care functioneaza el. iar dialogul e o chestie f frumoasa care se poate intampla oriunde:)

    constantin:

    imi place comm tau
    da, sunt versuri putin teziste, m ales cele dintre parantezele din primul txt, sunt unele chestii m mult de ‘statement’ – dar voiam sa vad in ce mod se pot lipi unele chestii f abstracte ca iubirea asta neconditionata cu niste lucruri hiper-concrete, cum e corporalitatea mea sau visele mele:)

    si e ‘fetzele prietenilor mei’ – asta e o ambiguitate creata de diacritice:)

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s