Ok(n)-Dk(d/n)=Ed/n

o aritmetica simpla ne invadeaza mintea.
un numar egal de decizii identice,
luate in acelasi timp.
doi trecatori se ciocnesc. un pas in stanga.
un pas in dreapta. poate fi asa mereu.

am putea muri oricand sau am putea
avea deodata prieteni. 
un batran astepta autobuzul si
a murit in statie. o mie de pasageri l-au vazut
de pe geam. un numar nedefinit de operatii.

ochii se misca in somn in fluctuatii demente.
inainte de asta, elimini excesele, renunti la
putere. suntem egali; dreptatea simetric impartita:
pometii identici,
o frumusete aritmetica. 

Anunțuri

11 comentarii

  1. la nivel formal, e organizat in strofe de cate 5 versuri, ceea ce e ok:) imi plac ‘formele fixe’ inventate chiar de autor:P

    txt creeaza un cadru ok pt faza cu batranul – imi place cand apare ceva dur, de genul asta, intr-un context in care pare rupta de undeva, din alta parte. si avantajul pe care il au frazele juxtapuse, cum sunt in txt tau, e ca eu, ca cititor, pot sa le reiau oricand, in alta ordine, sa ma joc putin cu ele:)

    la txt de genul asta, tb sa lucrezi f atent la limbaj – si, in primul rand, sa eviti limbajele deja bine constituite si recognoscibile, gen gabi ef sau vali c. desi nu stiu daca sunt in postura sa-ti dau sfaturi:)

    ceea ce nu stiu daca e ok e ca toate strofele se termina cu o constatare spusa pe acelasi ton neutru – desi, daca ma gandesc m bine, nu mi-ar prea fi placut nici sa fie varietate prea mare:)

    Răspunde

  2. deci, misterul continua. vlad, daca ai scris tu textul si nu stii cum cum sa te inregistrezi pe blog cu numele tau, suna/ma sau scrie/mi un mail si/ti explic. 🙂 „daca nu e vlad, atunci cine?” uite de asemenea faze eu n/am chef, pur si simplu. desi textul asta, in opinia mea, chiar nu seamana deloc cu vlad. iarasi, poate sunt isterica, dar mi/ar placea sa fie lucrurile clare.
    o zi buna, daria

    Răspunde

  3. eu presupun ca seamana cu V.V. daca nu e inrait de semnul meu de aici eu cred ca e V.V. si mai cred ca e un text mai vechi si nu dintre cele de care scrie acum

    da mi se pare ca e V.V.

    Răspunde

  4. „frumusetea aritmetica” intra adinc in orice intimplare/actiune. Experiente puse alaturi, lasate asa, sa se armonizeze singure. Faza cu batrinul este ceva total socant; un fel de ruptura adinca care iti lasa o impresie puternica.

    Răspunde

  5. problema mea (si a acestui text) este titlul. mă contrariază. sau mai bine zis, mă face să las textul necitit. ce vrea să însemne? ghiceşte cineva? după părerea mea, textul are foarte multe de pierdut cu titlul ăsta. sau e vreunh poem exclusivist, dedicat doar celor care se pricep la mate? 😛

    Răspunde

  6. nu cred ca textul e doar o juxtapunere de imagini. sa vedem cit de departe ajung cu interpretarea. In prima strofa se constata numitorul comun – ratiunea. Dar la aceasta etapa este dezvaluita doar functia ei de limita: gindim la fel, procedam la fel pentru ca optiunile ne sunt limitate si determinate de structura prin care percepem. Suntem ca niste masini la etapa asta – poate fi asa mereu, o serie de roboti cu aceeasi structura, plasati in acelasi spatiu. Deprimant. Dar nu ne oprim aici. In strofa a doua ni se arata ca e posibila comunicarea – am putea avea deodata prieteni. Aici uniformitatea deschide posibilitati pentru a iesi din paralelism si solipsism. Suntem singuri in moarte (batrinul), dar ca specatori suntem parte dintr-un public cu o viziune comuna (pasagerii). Moartea, alaturi de viziune, este si ea un numitor comun. Apoi, aici structura comuna nu mai este o limita – se produce un numar nedefinit de operatii, adica sunt posibile interpretari, asocieri, opinii, experiente variate (spre deosebire de mate si de legile miscarii in spatiu, unde optiunile erau limitate: dreapta sau stinga, 2+2=4).

    referitor la strofa a treia nu am decit variante care nu se combina intr-o interpretare clara. Fluctuatiile demente ar putea fi o referinta la somn ca stare dincolo de uniformitate. Ratiunea nu functioneaza la fel acolo. ne retragem fiecare in spatiul sau, intr-o realitate care nu mai e publica (spre deosebire de realitatea incidentului din statie). poate in somn ne odihnim de uniformitate, de ratiune…nu stiu. Apoi cred ca e vorba de uniformitate ca masura a gindirii si experientei etice si estetice, dar am dubii mari aici.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s