K l o r r r r

 

 

1
dacă toate tristeţile ar forma împreună o bombă
şi dacă toate poticnirile mele s-ar încadra în vreo limită
eu probabil mi-aş unge o pâine cu unt
şi aş dispărea înecându-mă într-o vâscozitate
cafenie ca toamna şi tăcută ca Dumnezeu

însă deocamdată rămân
cu străzile pustii şi fierbinţi ale chişinăului
îngerii nici ei nu mai funcţionează în regim ok
mi se mişcă degetele spre tine
2
eu m-aş  da într-un scrânciob şi aerul
care ar veni spre mine nu mi-ar schimba în niciun mod viaţa
însă deocamdată rămân
o aglomeraţie de culori triste
spălate de ploaie
de parc-ar fi mucede
sunt un oarecare proces plin de rutină
precum curăţatul unui cartof stricat pe dinăuntru
nu mai are nici un sens
sunt uiltimul claxon de pe pământ vâjâitul unei elici
sunt tăcerea care pute când nu-i nimeni în preajmă

sunt soldatul adus paralizat acasă

întunericul din gură îmi calcă peste mâini

sunt o catastrofă în miniatură îmbibată cu sânge cu alcool
pe care o anulezi strângând din pumn
o catastrofă îmbibată cu clor
o lumină ce se zbate pentru tine

Anunțuri

12 comentarii

  1. uite cum as rescrie eu. daca vrei, iti explic si de ce

    1. tristeţile mele formeaza o bombă
    poticnirile mele au gasit o limită –
    o vâscozitate
    cafenie ca toamna şi tăcută ca Dumnezeu

    pe străzile pustii şi fierbinţi ale chişinăului
    nici îngerii nu funcţionează în regim ok

    mi se mişcă degetele spre tine

    2
    ma dau într-un scrânciob şi aerul
    care vine spre mine nu-mi- schimba în niciun mod viaţa

    sunt o aglomeraţie de culori
    spălate de ploaie
    mucede

    sunt ca un cartof stricat pe dinăuntru –

    ca linistea care pute când nu-i nimeni în preajmă –

    sunt soldatul adus paralizat acasă

    Răspunde

  2. multam frati’miu.
    ideea e ca n-as prea vrea o adunatura de teze stii, pentru ca asa imi pare textul in varianta ta.
    in plus multe fishti din varianta initiala a textului meu erau in forma care ai propus’o tu.

    parca esti dumitru crudu, pe el il tin minte cu re-scrierea unui text.
    in fine multam

    Răspunde

  3. da. imi place, desi nu sunt in stare sa-mi explic aprecierea pentru moment (nu stiu daca e semn bun ori ba).

    ar mai fi ceva de taiat. Partea a doua cam fluida, pe alocuri prea explicativa („nu mai are nici un sens”), dar in fine, un text promitator.

    Răspunde

  4. foarte frumos textul…eu asteptam asa ceva, hose, m-am bucurat mult sa-l citesc.

    nu as rescrie nimic – khora, de ce sa rescrie? nu vad versuri-balast aici – sau daca sunt, nu ingreuneaza indeajuns textul incat sa fie scoase. imi „place” un text atunci cand imi comunica ceva – o stare, o senzatie…daca modifica ceva in mine, e un text bun. acesta e barometrul meu. ai rescris textul in com si a iesit fix asa cum NU e cazul sa fie, stii tu, genul ala de voce autista, un monolog spus cu fata la perete. mie asta nu-mi spune nimic, din pacate. e plina lumea de voci autiste.

    Răspunde

  5. Ai grijă ce faci cu soldatul paralizat, îmi pare că e cam străin acestui text, cam fiţos. În rest, multă emoţie şi chiar lucruri fine, de exemplu, „îngerii nici ei nu mai funcţionează în regim ok
    mi se mişcă degetele spre tine” sau „o catastrofă îmbibată cu clor
    o lumină ce se zbate pentru tine”. Felicitări pentru acest text şi pentru premiul ProVers.
    Pentru când să ne mai aşteptăm la un recital al grupului Human Zone? Am impresia ca faimosul grup a intrat în stare de hibernare. Linişte în bârlog.
    Noi tot mai aşteptăm ceva entuziasm tineresc de la voi. Cu stimă, constantin

    Răspunde

  6. va multumesc pentru reactii.

    in privinta humanzone-ului; va spun eu ca intr-adevar pare a fi o hibernare.
    chiar daca e sa punem la cale un recital, nu cred ca va merge. e nevoie mai mult decat atat. ceva special. pana nu gasim acel ceva, cred ca ramanem in barlog. apropo exista asa bar insa, eu n-am fost acolo niciodata.

    fiti pe faza, numai bine. hose

    Răspunde

  7. mie imi place textul, autorul este f. sincer cu el insusi.
    plus, starile sunt descrise intr-un mod cu totul special, care te prinde foarte usor.

    Răspunde

  8. si mie imi place, in afara o chichitza de exprimare „sa/mi ung o paine cu unt”, si faza cu „sange si alcool” – pur subiectiv.
    foarte tare titlu.
    imi mai place cum maschezi constructia, sau… nu stiu cum sa ma exprim mai bine, faptul ca nu faci mare caz din constructie, dar ca ea exista si functioneaza 🙂
    la inceputul poemului: „şi aş dispărea înecându-mă într-o vâscozitate
    cafenie ca toamna şi tăcută ca Dumnezeu” – la nivel de limbaj (vascozitate) imi aduce un pic aminte de vadim, dar comparatiile deja sunt hose pablo 100%.
    in rest, simt starea, vad „personajul” acestui text, empatizez cu el.
    si imi mai place foarte mult ca in sfarsit s/a postat un text pe blog (stiu, sunt si eu vinovata), un text bun de tot.
    noapte buna, Daria

    Răspunde

  9. inca ceva. cum spunea si corina ieri (cand ne plimba pe langa ex lacul din valea morilor si ne indignam de mizeria de acolo), acest text imi face si mie pofta de poezie. Daria

    Răspunde

  10. Poezia lui Hose de fiecare dată tot mai atentă şi clară are unele din cele mai frumoase imagini iar vocea autorului sună atît de plăcut încît îţi permite să-ţi vizualizezi întregul tablou descris,să te regăseşti în cadrul ei ca un martor sau observator ce este implicat direct în lumea interioară a autorului. Hose are talentul de a fi aproape de cititorul său încurajîndul la noi realizări.
    Mulţumesc Hose.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s