un iceberg in jurul caruia ne
invartim
creasta lui alba
punctata cu negru
farul imprastie o
lumina galbena
se roteste
in toate directiile
ametim
(noaptea se
face un tunel de peretii caruia ne ciocnim
dar asta nu e nimic pentru noi
we shall exist
until the day
until the day
we die)
apoi aurora boreala
ii ocolim ondulatiile ca sa
nu le deranjam si
printre noi trece un obiect
de o forma alungita
suiera
lasa in urma o
coada care se destrama
zboara mai departe
Anunțuri
e foarte diferit acest text de tot ce se posteaza de obicei pe blog. atmosfera „star-wars” :), dar destul de poetizata si – inteleg corect sau numai mi se pare – chiar simbolistica. totusi, e shematizat, comprimat, poate prea? de fapt nu sunt sigura… ca e prea, daca s/ar dezvolta fiecare fragment in parte (iceberg-ul, farul, cometa – scuze daca gresesc, nu prea ma pricep la astronomie) ar fi interesant dar si periculos cumva pentru autor, sa nu se poetizeze prea mult. mie imi plac mai mult perspectivele narative ale acestui text, ma face sa vreau mai mult, dar nu liric/poetic, ci prozastic.
si intertextul din paranteze e cumva mai „pamantean”, asta ofera echilibru textului, in opinia mea.
ce pot spune acum e ca as citi mai mult pe linia acestui text, dar sa fie scris cu mare grija,
e cumva la limita.
noapte buna printre constelatii, daria
de ce intotdeauna simt nevoia sa adaug… uite, m/am mai gandit la fza cu perspectiva. nu e neaparat sa fie continuare de jules verne, adica narativa, ar putea fi ideatica. atunci cand vorbeam de exagerari ma refeream la imagini si probabil la exces de emotii. ok, ma duc. iarasi daria
Imi pare că s-a vrut crearea efectului de rotire, de ameţeală, de zbor în cerc sau în mari elipse cosmice. Dar se vorbeşte despre trei obiecte sau fenomene diferite: icebergul, farul şi aurora boreală, fiecăruia acordându-i-se foarte puţin timp şi foarte puţine cuvinte, încât nu reuşim să simţim impactul acestora, doar o lunecare pe suprafaţa lor, doar o vrăjeală. Textul vrăjeşte, e adevărat, însă timid.
it’s about time to reveal my identity:)
textul e scris in baza unul clip de la mum, o formatie de post-rock din islanda
si e despre un card de pasari aiurite si autiste, care sunt primii martori ai unui test atomic, facut pe undeva aproape de cercul polar de nord:)
cand am scris textul, m-am ras si mi-am spus ca e f leon-wahl-ish:)
nu-l m postez in categoria mea – cred ca e suficient mesajul, si as vrea sa m foloseasca si altii tagul ‘experiment’
🙂
drag
imi plac textele tale inspirate din piese sau clipuri:) in acest text imaginile te poarta parca intr-o dimensiune cu totul ametitoare, plutesti intr-un val ciudat si in acelasi timp frumos.