ştii sasha că atunci când mergi dimineaţa în microbuz
şi rogi şoferul să oprească la piaţa angro toţi află
cel mai mare secret al tău – că eşti comerciant
uneori aş vrea să-i scriu soferului un sms să oprească aici
fără să scot vreun sunet
stelele parcă ar fi punctuleţe mici pe inimă
ştii sasha mama prăjeşte cartofi şi se simte rău
cumva ciudat
eu ma gândesc numai la ford mustang
şi când îl vad la televizor mă încearcă o senzaţie de parca mi-ar lipsi ceva
în general când mă uit la televizor sau pe youtube
sau pe mtv com simt ca îs lipsit de ceva
se zguduie casele oamenii chiţcăie şi dau nervos din coadă
ştii sasha în sfârşit pot să spun că am bani
deşi faptul că vinzi legume nu te face să te simţi mândru de realizările tale
însă astea-s fleacuri
traieşti clipe mâhnite ca atunci când omori pe cineva
deşi eu nu ştiu nimic despre omor însă unii scriu romane
în care toţi se omoară între ei deşi respectivii scriitori n-au omorât desigur pe nimeni
ştii sasha poate ar fi cazul să te omor
human zone 
mi se pare ca textul acesta e prea sincer. este o sinceritate care trece intr-un fel de lamentare. sunt multi oameni care au o uzualitate absolut nepoietica – vanzatori, hamali, soferi etc. posibil o solutie ar fi detasarea.
mai vbm
mie imi place f tare. fara rezerve.
e construit destul de ok – cu niste versuri construite pe imagine, care separa ‘blocurile’ mai mari de text – faza cu soarecii si cea cu stelele (apropo, as scoate faza cu stelele, pt ca seamana prea tare cu ceea ce faceai tu inainte, si as m scoate al doilea ‘desi’ din ultima strofa mare).
‘ştii sasha în sfârşit pot să spun că am bani
deşi faptul că vinzi legume nu te face să te simţi mândru de realizările tale
însă astea-s fleacuri’ – aici este topica ta veche, dar f frumos facuta – parca daca ii dai alt continut, si suna altfel:)
am impresia ca pt tine txt asta e o schimbare la fel de mare ca si cel cu killerul
da, si mie imi place foarte mult – de fapt, cred ca Hose a gasit, in sfarsit, registrul pe care il cauta, ceea ce nu poate decat sa ma bucure. imi place pentru ca atunci cand citesc versurile astea imi pare ca nimic nu poate fi mai simplu si mai bine spus ca aici. nu e nimic in plus, nu merge pe tonalitati. foarte frumos, Hose, acum ma simt mai bine
legume si mihnire in fiecare strofa. Iar in final – ideea sa-ti omori prietenul invizibil, intelegerea caruia te consoleaza. Omori complezenta ca sa nu devii si tu o leguma.