de dragoste

Paharul se răstoarnă pe masă

fără zgomot. Cârduri de păsări

trec peste oraş, o ploaie oarbă.

Trăsăturile tale mă liniştesc.

 

Te privesc şi apa umflă lemnul

şi culorile se îneacă de la timp

Vălul tău alb aruncă pe mine scame.

Le iubesc. Tu îmi alungi tristetea.

 

Lucrurile au în ele un aer blând.

Tresar şi-mi răspund la chemare.

Dragostea mea e cu tine ca la-nceputuri,

citesc pe buzele oamenilor.

 

Sunetul s-a sfârşit. Ce bine.

Toţi dau din mâini, nu au linişte.

Eu mă uit vrăjit la paharul acesta.

El cade încet pe masă.

Anunțuri

7 comentarii

  1. frumos, scamele tale mie îmi amintesc pe când învăţam la Iaşi, m-am trezit cu păr de la pisicile mele pe haine şi aveam aşa o bucurie, de parcă erau pisicile cu mine şi desigur l-am lăsat pe haine.
    În plan ideatic, poetic e o excepţională introspecţie care opreşte timpul în secunda căderii, călătorie în timp prin memoria involuntară, elemente de pastel, un scenariu care pune sub microscop secunda obţinând dimensiuni atemporale. Nu ai făcut tablou pe această imagine, e prea super?
    Într-a doişpea la literatură profa ne-a dat o carte de concepte literare tradusă din franceză, poezia aceasta se încadrează perfect în noutăţile literare din acea carte, sper să o gasesc să mai scriu ceva.

    Răspunde

  2. rodica, ai scris un comentariu frumos. eu cred ca trebuia sa te opresti aici
    „Nu ai făcut tablou pe această imagine, e prea super?”. cred ca tot ce urmeaza, nu-i frumos. dar eu merg sa ma uit in oglinda poate si nici eu nu-s frumos. revin si eu cu concluzii…

    si apropo eu cred ca ar fi bine sa lasam gamart pictorul cand ne uitam la gamart autorul si viceversa. da poate eu nu ma pricep. ma duc asadar sa citesc o carte despre asta, poate ma ilumineaza vreuna.

    Răspunde

  3. hose, mi se pare ca te-a frustrat un pic discutia aia de pe club 🙂 sorry daca am contribuit si eu la asta – dar daca citesti, sau daca vrei sa citesti, pot sa-ti dau eu niste carti faine / si sa vbm despre ele dupa aia

    Răspunde

  4. Poezia prezinta o imagine plastica impresionanta si am avut ideia ca Andrei a pictat acest tablou, desi fiind pictor e normal ca si in poezie sa fie o structura spatiala bine definita.
    apropo, de carti, vreau si eu, eu am carti de arta interesante in fr, en, ro

    Răspunde

  5. mi-am imaginat cum cade paharul, atata tot.
    lumea e frumoasa si sunt multe de vazut, dar uneori vezi numai ceea ce vrea sa ti se arate. cand nimersti pe aceeasi unda, cand te afli in fata oglinzii.
    multumesc rodica, hose, alex 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s