mie unuia îmi părea rău doar de suflet
când îmi duceam hârâitul şi tuasea seacă
şi miopia era joaca de-a literele spălăcite
îmi astupam gura şi ochii din inerţie când
îmi aminteam de pubis şi de oglinzile ieftine ce nu ştiau încă
de existenţa canalelor mici de pe cute
îmi ţeseam coconul în care îmi incubam fantasmele şi micile erezii
despre alte spaţii alte încăperi
însă realitatea consta din tuburi subţiri şi cu becuri la capăt
care să intre în torace şi să examineze branhiii
nicotinizaţi
din joacă şi plicitis
în pauza dintre traducerile în rusă
în cel mai bun caz bătrânul verne si monştrii
pe plăcile imaculate
silueta se unduia şi se alungea ca o reflecţie a viitorului
şi eu vroiam să mă înrudesc cu instalaţiile ce-mi provocau anxietate
cu aceleaşi plăci
să devin corpul în care tremură reflecţia trecătorilor
şi nu corpul însuşi
feţele tuturora se îngustau cu fiece fum inspirat prin râsete
şi nimeni nu ştia că viitorul va veni odată brusc
şi va consemna naşterea pentru realitate
micile temeri se coagulau şi se inşirau ca o crustă pe rană
zilele se întindeau şi erau grase ca solzii peştilor morţi
si mie imi părea rău doar de suflet
când îmi duceam alveolele infecte în strada grasă
şi abur negru îmi intra în gura rânjită
human zone 