Stadiul pubertăţii

mie unuia îmi părea rău doar de suflet
când îmi duceam hârâitul şi tuasea seacă
şi miopia era joaca de-a literele spălăcite

îmi astupam gura şi ochii din inerţie când
îmi aminteam de pubis şi de oglinzile ieftine ce nu ştiau încă
de existenţa canalelor mici de pe cute

 

îmi ţeseam coconul în care îmi incubam fantasmele şi micile erezii

despre alte spaţii alte încăperi

însă realitatea consta din tuburi subţiri şi cu becuri la capăt
care să intre în torace şi să examineze branhiii
nicotinizaţi

din joacă şi plicitis
în pauza dintre traducerile în rusă
în cel mai bun caz bătrânul verne si monştrii

pe  plăcile imaculate
silueta se unduia şi se alungea ca o reflecţie a viitorului
şi eu vroiam să mă înrudesc cu instalaţiile ce-mi provocau anxietate
cu aceleaşi plăci
să devin corpul în care tremură reflecţia trecătorilor
şi nu corpul însuşi

feţele tuturora se îngustau cu fiece fum inspirat prin râsete
şi nimeni nu ştia că viitorul va veni odată brusc
şi va consemna naşterea pentru realitate
micile temeri se coagulau şi se inşirau ca o crustă pe rană

zilele se întindeau şi erau grase ca solzii peştilor morţi
si mie imi părea rău doar de suflet
când îmi duceam alveolele infecte în strada grasă
şi abur negru îmi intra în gura rânjită

Anunțuri

5 comentarii

  1. este o surpriza foarte placuta acest text. placuta in sensul reaparitiei lui vadim pe blog. textul nu provoaca nicidecum reactii placute, comode. mi se pare tulburator, atmosfera pe care o creeaza este una apasatoare, sumbra, iar cuvintele „si mie imi parea rau doar de suflet” ma ravasesc pur si simplu. cred ca nu sunt intr/o stare prea buna ca sa comentez acest text cu toata atentia. promit sa revin, am vrut doar sa marchez trecerea mea pe aici, mult prea grabita.
    Constanta

    Răspunde

  2. si mie mi-a placut textul asta despre trecerea timpului, si cum rezoneaza corpul la o asemenea schimbare, care intr-adevar se produce continuu, dar o observam in stop-cadru, cand ceva ne trezeste la realitate. ok, eu as mai lucra la text, uneori pare alambicat, cand pui in aceeasi fraza mai multe adjective puternice, de asemenea as mai taia din conjunctii, pe alocuri, gen – „însă realitatea consta din tuburi subţiri si cu becuri la capăt” , apoi faza asta „feţele tuturora se îngustau cu fiece fum inspirat prin râsete” nu prea am inteles-o, poate vroiai sa spui „printre rasete”, oricum poate as formula putin altfel aceasta bucata.

    „din joacă şi plicitis
    în pauza dintre traducerile în rusă
    în cel mai bun caz bătrânul verne si monştrii
    pe plăcile imaculate
    silueta se unduia şi se alungea ca o reflecţie a viitorului”

    aici faci o pauza, o bucata frumoasa in sine, pe care insa iarasi o percep cu greu, vorbesc despre „silueta care se unduia…”, adica ce rol are in tot textul.

    Oricum, cu toate astea, ma bucur foarte mult si eu, Vadim, ca ai reaparut pe blog cu un text nou. Abia astept sa mai citesc ceva. Ai o voce f puternica, mai bine zis taioasa, in care precizia si stranietatea cu care spui anumite lucruri chiar atrage. si apropo, tema acestui text 🙂 nu e f explorata de altii, si asta imi place. Deci, felicitari, si asteptam noi texte.

    andrei

    Răspunde

  3. multumesc andrei. neaparat o sa iau in cosideratie ce mi/ai scris. cred ca ai dreptate cu „printre rasete” s.a. si, cand scriam textu, „silueta” mi se parea destul de logica, nush de ce, poate fiindca o vizualizam.

    va rog sa nu va mai luati de asa zisa „reaparitie” a mea pe blog. pur si simplu eu postez mai rar.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s