MD+ Ion Buzu

Mă numesc Ion Buzu

Sunt născut la 7 octombrie 1990 în satul Ratuş, raionul Criuleni,

domiciliat în aceeaşi localitate;

elev în clasa a 12-a la Liceul Teoretic Măgdăcesti

 

 

 

 

 

Fragment din mine

eu vă spun, ceva se va întîmpla cu mine.

Într-o dimineaţă mă voi trezi cu totul altcineva. Vă jur, asta chiar se va întîmpla.

Este o profeţie care mi-e cuvîntată oriunde.

Este adevărat,

puteţi asculta atent brăţările,

puteţi privi profund la arsura de pe mîna stîngă.

Dacă este să-mi studiaţi viaţa mea reală de  acum 8 luni, veţi afla că acest lucru chiar trebuie să se întîmple.

Este unicul lucru care are sens să se întîmple.

Este adevărat, vă jur;

într-o dimineaţă mă voi trezi fiind altcineva,

fiind absolut tot ce doream, visam, imaginam.

Eu mă voi trezi cu o cu totul altă personalitate,

cu un alt ADN,

cu un alt STRIGĂT.

Este prea tîrziu ca să opriţi acest lucru,

este prea multă sclavie şi cadavre ca să nu fie aşa.

Într-o dimineaţă eu mă voi trezi ca fiind un altul, şi viaţa mea va fi alta,

istoria pe care o cunoaşteţi – NU VA MAI FI!

 

Nebunul

Sunt un nebun. Am evadat din casa voastră de nebuni.

Port în buzunarul drept o grenadă, iar în cel stîng nişte foi cu cele mai minunate poeme pe care voi le-aţi respins şi le-aţi ars. În mînă am un graffiti cu care aş putea scrie o carte pe zidurile voastre cu care mă înrobiţi atîta.

Eu sunt un schizofrenic cu 2 personalităţi alternative.

Sunt un şaman schizofrenic în stare să posed şi să mă las posedat de alte personalităţi.

Sunt un  nebun. În buzunarul stîng am nişte foi cu cele mai minunate poeme, iar în cel drept o grenadă făcută de mine.

Sunt cel mai mare pericol pentru voi!

Sunt căutat peste tot!

Aţi trimis cîinii cei mari după mine.

Dar eu am o grenadă, cele mai frumoase poeme şi 2 personalităţi alternative.

Nu puteţi învinge!

Ochii mei întunecaţi sunt deschişi.

Vă temeţi că voi răpi pe cineva în propria sa libertate absolută.

Eu sunt nebun şi nu înţeleg ce caut eu în lumea asta a voastră, a celor „sănătoşi”; o civilizaţie sufocantă şi plictisitoare.

Dar fiindcă sunt nebun, am o grenadă, cele mai extra-ordinare poeme, 2 personalităţi alternative eu voi distruge Imperiul vostru creînd o civilizaţie a mea.

Sunt nebun şi urăsc cînd ceilalţi vor să mă însănătoşească. Mai degrabă să devină şi ei nebuni. Nebuni şi vii.

Sunt nebun şi atunci cînd monstrul Simulacrului şi a Capitalului va veni să mă înghită, îi voi arunca grenada în gură.

 

 

 

 

 

 

 

 

.X & O.

Eu ştiu cine eşti,

te văd oriunde merg.

În maxi-taxi,

pe stradă,

în clădire.

Îţi simt suferinţa vieţii cotidiene şi aş vrea să fac orice ca să ţi-o şterg.

Aş arunca vreo instituţie în aer,

aş crea un templu secret,

te-aş răpi într-un ritual,

te-aş smulge din turma societăţii,

ţi-aş pune cu dragoste pistolul la tîmplă.

Îţi spun,

            pentru

                      tine

                            trecătorule

aş deveni cel mai crunt terorist.

Te-aş face să explodezi de bucurie,

să-ţi găseşti un sens nou al vieţii.

 

 

 

 

 

Au venit să mă captureze

Eu vă spun adevărul că într-o dimineaţă m-am trezit şi mi-am dat seama că ei mi-au furat pe la spate întreaga viaţă.

Stăteam şi citeam tare; strigam poemele mele şi după ce am terminat, eu eram unicul care a rămas, a rămas viu.

Şi îi aud, îi simt; sunt aproape; cu toţii sunteţi nişte poliţişti.

Au venit să mă captureze, toţi au evacuat zona ca să mă poată prindă mai uşor.

Îmi pun pistolul la cap ca să pun mîinile la ceafă, să îngenunchez în faţa lor, în faţa comodităţilor.

Mă lovesc la încheieturile de la genunchi şi cad. Încheieturile sunt învineţite de atîtea lovituri.

Eu cînd vorbesc cu voi toţi, voi verificaţi dacă totul e în regulă cu mine, dacă nu cumva vreo explozie interioară s-a întîmplat, sau dacă nu cumva m-am trezit noaptea să le observ toate planurile.

Camere de supraveghere şi poliţişti peste tot, în faţa mea, în capul tuturor celora pe care-i văd.

În interiorul meu e un cadavru pe care voi l-aţi pus în timp ce eu dormeam; în timp ce eu mă zbăteam încercînd să vă opresc, să scap, să mă împotrivesc; dar eraţi prea mulţi şi aveaţi toate armele orientate spre mine.

Da, noaptea eu aşteptam în umbră să răpesc pe cineva pentru a-l trezi, a-l elibera pentru totdeauna.

În 45 de secunde reuşeam să lipesc fraza şi să fug, să mă ascund. Doar timp de 45 de secunde supravegherea se întrerupea; şi dacă nu reuşeam, eram doborît la pămînt.

Daceea m-au condamnat la moarte, în fiecare moment.

Au intentat un proces pe la spatele meu în care am fost condamnat la moarte.

Eu am pătruns în interiorul lor. Eu le-am dăruit prăbuşirea a tot ce credeau ei pînă acum. Libertatea înseamnă să spui oamenilor ceea ce ei nu vor să audă.

Deaceea în fiecare moment, oriunde merg mă simt ca fiind în timpul unui interogatoriu, sau a unui proces în care eu sunt cel condamnat.

Nu pot face nimic, mi-ati pus cătuşe peste tot.

Dar, eu vă spun cu siguranţă că într-o noapte, pe la vreo 3:00, cînd toţi vor dormi liniştiţi şi siguri pe sine că cu mine totul e în regulă; eu mă voi transforma într-o maşină distructivă.

Voi dezarma orice poliţist care m-a capturat, voi sări pe geam în timpul procesului;

Voi lua torţele prăbuşirii; şi, într-o noapte ca asta, voi arde din temelii istoria.

 

Anunțuri

9 comentarii

  1. fragment din mine – as taia unele lucruri si anume, le iau in paranteze ca sa fie mai clar:
    „Vă jur, (asta) chiar se va întîmpla.”
    „Este o profeţie care mi-e cuvîntată oriunde./ (Este) adevărat / (puteţi asculta atent brăţările)” – asta cu a asculta bratarile fiindca nu imi spune nimic.
    „Dacă este să-mi studiaţi viaţa (mea) reală de acum 8 luni”
    „(este) prea multă sclavie şi cadavre ca să nu fie aşa.”

    personal, le-as taia si sensul ar ramane acelasi, nu au o functie speciala in text, si textul ar fi mai curat. poti sa aplici acest exercitiu daca vrei la celelalte texte, la o lectura atenta vei observa ce lucruri pot fi eliminate. uneori asta doar amplifica mesajul.

    imi plac textele X&O si Nebunul. fiindca dozezi bine, si sunt intense. nu e neaparat sa folosesti in text f multe imagini puternice, gen: puscarie, sange, catuse, distruge, interogatoriu s.a. ca sa transmiti conflictul om-societate/sistem, intr-un mod credibil si in forta. de asta imi plac textele Nebunul, dar mai ales X&O

    ca sa adaug, mi-a placut mult cand am citit prima data textele tale, acum un an, aflam o poezie „apoape” sociala, a subversiunii individului. un fel de spoken poetry de care nu stiu daca se mai facuse pe la noi in MD. mi-ar fi interesant cum scrii acum…

    revin mai tarziu cu un comentariu…

    Răspunde

  2. salut

    daca ar fi sa trag totusi o paralela dintre acesti doi tineri nascuti in anul 90, as fi nevoit sa spun ca textele lui buzu, sau mai degraba „vocea” din textele lui, imi pare mai plastica, mai incapatoare si mai aproape nu stiu cum de |poezie|

    tot ce inseamna grenade, politisti
    zone de evacuare, teroristi – toate astea sunt uiversul poetic al lui buzu
    iar asta mai in gluma mai in serios e nasol totusi.

    mi se pare ca poezia asta nu e tocmai sociala, andrei. cred ca imi permit sa spun ca poezia asta este ideologica.
    unii pot sa nu fie de acord insa eu asa cred si argumentez asta cu vizibila tendinta a personajului de a urmari un plan oarecare, de a concepe o teorie de care eu nu pot sa-mi dau seama la moment.
    pe alocuri e prea |secret| iar eu spun ca poeziei lui, pe langa curatenie cum zice andrei, ii mai trebuie si un fel de transparenta.

    sau ma rog eu asa vad lucrurile. mie imi place modul lui de a scrie, mi se pare ok. acum as mai vrea sa-mi placa si CE anume scrie.

    totusi sunt de acord cu andrei ca nebunul e cel mai dragut text
    imi vine greu sa zic ce as taia si ce nu, asta probabil ca as fi subiectiv taind toate „urmaririle generale” toti politistii automatele grenadele etc.

    poate cuiva ii place asta, eu totusi cred ca-i prea teribil.

    si X. & O e un text dragut, insa ultimul vers, dupa mine, e prea ratat.
    adica ce e asta? in poezie demult nu se mai gaseste sensuri de viata, sau ma rog asa cred eu.

    hai ca sa vedem ca poate altii ar vrea sa spuna ceva.

    eu revin

    Răspunde

  3. aveti aici un text scris recent, nu stiu daca e diferit de ce incerc sa fac de obicei…
    mai revin………………

    „Zidul din faţa mea.”

    Zidul era în faţa mea.
    Prea înalt ca să-l pot sări
    prea gros ca să-l pot distruge.
    Zidul din mine nu-l puteam dărîma.
    Unicul lucru pe care îl aveam era un graffiti verde.
    Am început să scriu pe el
    pe zidul din faţa mea
    „Căutăm prin crăpături şi tunele cuvinte pierdute şi bombe imaginare…”
    Hei tu!
    Mă întorc şi o împuşcătură se aude.
    Sîngele stropeşte fraza scrisă.
    Cad.
    Graffiti-ul mi se desprinde din mînă
    rostogolindu-se şi eu nu am reuşit să scriu fraza pînă la capăt.
    Ochii ţintiţi spre graffiti se întorc,
    fără speranţa de a continua actul împotrivirii.
    Cel din faţa mea era prea perfect
    ca să-l recunosc.
    Deci asta a fost totul.
    Sîngele se scurge pînă la graffiti, murdărindu-mi mîna şi făcînd o baltă în jurul lui.
    Cel din faţa mea mă priveşte.
    Eu zîmbesc.
    Se apropie. Din buzunar mi-au căzut nişte foi.
    El le ridică. Pe ele scriau:
    The Last Insane Letters
    Le aruncă şi se îndepărtează.
    Cînd priveam cerul, zidul îl despărţea
    în două şi-mi puteam vedea sîngele pe el.
    Fraza scrisă în sînge.
    Tipul se îndepărta tot mai mult şi eu nu mă voi trezi niciodată
    fără nici un motiv
    (din The Last Insane Letters
    trebuie să te grăbeşti. sirenele se aud deja, viteza maşinii lor creşte, la fel şi numărul de oameni care te-au descoperit. s-ar putea să scapi, cine ştie; dar mai degrabă vei fi împuşcat şi ambandonat de un tip prea perfect ca să-l recunoşti,
    fără a înţelege de ce).

    Răspunde

  4. prea perfect…cel mai perfect… ?
    eu zic ca e un text mai slabut decat cele de mai sus.

    „Căutăm prin crăpături şi tunele cuvinte pierdute şi bombe imaginare…” – iata o stralucire in acest text, un vers frumos, care e 100 la 100 poezie.

    in rest, cred ca e f descriptiv. ai abandonat ideea in favoarea actiunii. e adevarat, cum a mentionat si hose, la baza textelor tale sta o ideologie. bine, i-am spus poezie „aproape” sociala, fiindca e razboiul unui individ cu sistemul si invers.

    mi se pare ca ai mai multe sanse in a face o poezie+atitudine subversiva.

    Răspunde

  5. ion.d: raspuns la X&O.
    „si eu stiu cine esti, te vedeam aproape oriunde mergeam,
    aveam curajul doar sa ne privim pt. citeva momente……..”

    andreigamarti: o sa incerc sa aplic exercitiu de taiere a versurilor. ultimul text este un experiment, am vrut sa vad ce se primeste… mie personal mi-a placut:)

    hose: posibil ca poezia mea de acum sa aiba la baza o ideologie. la momentul cind o scriam aveam scopul de a transmite un mesaj/stare cititorului prin orice mijloc posibil, un fel de utilitarism mai mult sau mai putin violent.

    in fine, multumesc pt. sugestii, sper sa ma ajute la experientele mele poetice.

    Răspunde

  6. eu inteleg / accept orice fel de experiment. chiar mi se par misto si necesar practicarea diferitelor exercitii.
    doar ca in cazul tau, ion, exista un risc sa nu mai vreau sa te citesc pentru ca voi fi sigur ca voi da de multe grenade bombe impuscaturi sange si lucruri pe care nu mi le pot explica. de aceea unicul experiment pe care-l vad fiind favorabil tie, este acela de a incerca sa scrii un text despre primavara de exemplu, sau unul despre o gagica misto de care iti place.

    p a r e r e

    Răspunde

  7. Salut.
    A lil bit out of date comentariul meu, dar sper să nu fie vreo problemă.
    Ceea ce am citit şi gândurile care mi s-au acumulat în gură de la bunul început şi până la ultimul rând din răspunsul tău, Ion, mi s-au spulberat când am citit comentariul lui Hose.
    Dacă e să fiu sinceră, nu mi-a ajuns răbdare să citesc toată „Au venit să mă captureze”. Şi nu pentru că ar fi prea lungă… probabil, se datorează faptului că e o poezie… obositoare, să-i spunem. Cel puţin, pentru mine. În general, cuvântul „obositor” mi se pare ceva caracteristic pentru versurile tale. Să nu fie cu supărare 🙂
    Cât despre „Zidul în faţa mea”… dacă aş zice „Este prea multă proză în poezia ta”, te-aş minţi… „Eu nu văd poezie în proza ta”, ar fi ceva mai elocvent.
    Mi-a plăcut enorm de mult „X&O”. Presupun, datorită faptului că ai reuşit a concentra multe în câteva rânduri, ceea ce nu pot spune de restul textelor.

    Îmi cer anticipat scuze dacă comentariul meu te-a ofensat cumva. NU am intenţionat s-o fac.

    Răspunde

  8. mersi pt. comment. de fapt, incerc sa tin cont de sugestiile tuturor, adica sa experimentez cu noi tehnici.
    si, nu ma ofenseaza comentariul tau, din contra, ma ajuta sa merg pe directia de care am nevoie.
    de fapt lanceput textele mele isi aveau contextul in strada, o poetica a strazii, sauasa ceva.
    voi incerca sa concentrez mai mult.
    in fine, mersi mult ca m-ai citit si m-ai comentat.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s