Lună / septembrie 2009

de humanzone

Discurs la Sorbona

Să studiezi filozofie trebuie, în cel mai bun caz,
după cincizeci. Să construieşti modelul
societăţii, cu atât mai mult. Pentru început ar trebui să înveţi
să găteşti ciorba, să prăjeşti – chiar de nu-l pescuieşti –
peştele, să faci o cafea cum se cade.
În caz contrar, principiile etice vor duhni
ca şi cureaua tatălui sau ca traducerile
din germană. Mai întâi trebuie
să înveţi să pierzi, decât să procuri,
ani de zile să pui deoparte pentru locuinţă
jumătate din salariul mizer – înainte de a judeca despre
triumful dreptăţii. Care întotdeauna vine cu întârziere
de minimum un sfert de veac.

Să studiezi lucrarea filozofului se cade prin prisma
experienţei sau în ochelari (ce e cam acelaşi lucru),
când literele se contopesc şi când
muierea goală de pe cuvertura zbârcită iarăşi,
pentru tine, e o poză sau o reproducere
a tabloului pictorului. Dragostea adevărata
pentru înţelepciune nu insistă asupra
reciprocităţii şi nu se transformă în rebut
cu aspect de cărămidă editată în Gottingen,
însă în indiferenţă faţă de tine însuţi,
în culoarea ruşinii, uneori, în elegie.
(Undeva sună tramvaiul, pleoapele se lipesc,
soldaţii se întorc cântând din bordel,
ploaia e unica ce aminteşte de Hegel.)

Adevărul constă în faptul că adevăr
nu există. Aceasta nu te scuteşte
de responsabilitate, ci exact invers:
etica e acelaşi vacuum, umplut de comportamentul
uman, practic permanent;
e acelaşi, dacă vreţi, cosmos.
Şi zeilor le place binele nu pentru ochi frumoşi,
ci pentru că, să nu fi fost binele, ei n-ar fi existat.
Şi ei, la rândul lor, umplu vacuumul.
Posibil mai sistematic chiar
decât noi: fiindcă pe noi nu ne poţi
număra. Deşi suntem mult mai numeroşi
decât oricând –  nu ne aflăm în Grecia:
pe noi ne distrug norii coborâţi şi,
cum menţionasem mai sus, ploaia.

Să studiezi filozofia trebuie atunci când nu ai nevoie
de filozofie. Când îţi dai seama
că scaunele din salonul tău şi Calea lactee
sunt legate între ele şi mult mai apropiate,
decât cauzele şi efectele, decât tu
cu rubedenia ta. Şi că scaunele şi constelaţiile
au în comun insensibilitatea, neomenescul.
Acest fapt apropie mai strâns decât împreunarea
ori sângele! Desigur nu trebuie să tinzi
la asemănarea cu lucrurile. Dar din alt punct de vedere,
nu este neapărat să te însănătoşeşti, când eşti bolnav
şi să fii nervos de cum arăţi. Iată ce ştiu oamenii
după cincizeci. Iată de ce ei, uneori,
privindu-se în oglindă, confundă estetica cu metafizica.

Iosif Brodski Martie 1989