Şedinţa din 3 octombrie. Autor invitat – Alex Cosmescu. Rezumat

ree

Şedinţa din 3 octombrie. Autor invitat – Alex Cosmescu. Rezumat

Am fost 13 oameni (la prima şedinţă eram 10): Ion Buzu, Oleg Carp, Vadim Ţigănaş, Aliona, Hose, Dumitriţa Paladi, Ionuţ Grosu, Elena, Victor Ţvetov, Mihaela şi Sandu, Alex şi cu mine. Am întârziat cu 10 minute pentru că nu am învăţat încă să fim suficient de organizaţi şi să împărţim paginile cu texte.
Alex a citit 7 pagini de text.
Apoi am făcut pauză.
Şi a început discuţia. Dacă la prima şedinţă, a trebuit să mergem pe cerc pentru a motiva cumva lumea să spună ce crede, acum n-a fost nevoie de asta. De câtva timp, Alex lucrează asupra construcţiei unui personaj literar unitar, iar ceea ce am încercat să facem în baza textelor lui a fost să vedem dacă i-a reuşit această construcţie, unde îl duce ea, cum se dezvoltă acest personaj etc etc. Încă de la începutul discuţiei, Hose a pus problema autenticităţii personajului. Am dezvoltat subiectul: unii au zis că personajul este veridic, iar construcţia textului este fluentă. Pe Hose nu l-au convins, el vedea contradicţii în structura vocii, fals în exprimarea şi auto-definirea ei.
Aliona a abordat textele altfel, ea a vorbit, dacă îmi aduc bine aminte, de mesajul pe care l-a sesizat în texte, de obsesiile acestui personaj, despre frica lui („de asta mi-e cel m frica. nu vreau sa ma gandesc la asta. frica dispare si daca te gandesti la altceva. frica se supara atunci si se face tot m mica si pleaca si e aproape umana cand se indeparteaza – / dar o face numai ca sa revina apoi, de fiecare data cand incep sa fiu clar si luminos inauntru si atunci ma inchid si stric totul –”). Alţii au preluat şi s-au referit la singurătatea personajului, la izolarea sa.
Ion Buzu a menţionat raportarea personajului la oamenii de jur, la „cercuri” sociale.
Hose o ţinea pe-a lui. A dat şi o soluţie pentru dinamizarea textelor: „MAI MULTĂ VIOLENŢĂ”, sugera Hose. SÂNGE, am spus eu (abia pe urmă mi-am dat seama că exprimarea adecvată ar fi fost „MEASO” – în limba română: carne).
Dumitriţa a contraatacat spunând că ea nu vede nimic artificial în texte, că nu trebuie adăugate fragmente violente, că pentru a le citi trebuie să ai o anumită stare. În acelaşi timp, a făcut nişte observaţii tehnice, a indicat ce-ar tăia sau unde ar deplasa anumite fragmente.
Nu era nevoie să rogi lumea să vorbească. A fost una dintre cele mai vii discuţii la care am asistat în ultimul timp. Iar Sandu îşi nota, cu scrisul lui mărunt, tot ce auzea.
Pe urmă s-a ridicat Ionuţ, a ajuns la tablă, ne-a desenat scheme (tot cu cercuri) şi ne-a explicat cum percepe el lumea acestui personaj, unde anume este „buba” lui, despre legătura dintre golul din interiorul personajului şi întunericul din exteriorul lumii sale.
Mihaela a intervenit şi remarcile ei le-au contrazis punctual pe cele ale Dumitriţei. Adică uneia i-a plăcut exact ceea ce nu i-a plăcut alteia.
Pe urmă Elena a spus că „vede multă armonie în texte”.
„Apoi stop”.

Îmi cer scuze pentru acest rezumat împiedicat al şedinţei. Data viitoare, o să-mi notez şi eu câte ceva.

Mai jos, găsiţi şi nişte poze.

constanţa şi alex cosmescu

IMG_3572

IMG_3530

oleshka

IMG_3526

IMG_3559

sandu şi ionică

IMG_3527

vadim ţigănaş

IMG_3532

alex

IMG_3540

ionuţ, elena

IMG_3563

vadimaş

IMG_3562

dumitriţa

IMG_3566

aliona

IMG_3567

cineva întârzie

IMG_3531

IMG_3529

Anunțuri

3 comentarii

  1. Foarte frumos! O relatare vie despre poezia vie. Faza cu Measo şi cu Violenţa e cea mai tare, pune pe gânduri, apoi revii la înntrebarea dacă totuşi armonia e cea care contează cel maimult într-un text. Interesantă şi ideea de a desena cercuri pe tablă pentru a explica lumile interioară şi exterioară ale unui poem, chiar aştept să fie desenate şi poemele autorilor care vor mai citi. Faptul că două prietene percep cu totul diferit acelaşi text de asemenea captivează, şi mi-a plăcut spontaneitatea cronicii care are totuşi şi rigoare, o responsabilitate pentru această întâmplare literară. În plus, pozele sunt pline de culoare, place mai ales omul care întârzie, dar, fugind, ajunge până la urmă la cenaclu. Sper că veţi continua, multă baftă, Constantin.

    Răspunde

  2. Nu sunt prietene, nici macar nu sunt sigura ca se cunosteau inainte de cenaclu. Oricum, multumim, Constantin, pentru aprecieri. Tu cand ai de gand sa treci pe la Litere? poate facem, in sfarsit, cunostinta 🙂

    Răspunde

  3. mai Cosmescule mai! cat vei mai mentine ametirea asta cu poezie a RM? si asa mergem cu capu/n nori de cata imaginatie avem, si din cauza careia nu ne vrea nimeni integrati in UE. ameteli placute in continuare. eu prefer naratiunile! M

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s