EN_JOY

02:46 / miercuri spre joi

începem călătoria noastră nocturnă şi aventuroasă prin a porni pe ‚drumul de plastilină’, asta ca să ne scufundăm mai cu efect în universul prozastic al lui oleg carp.

propun să începem relatarea cu câteva detalii picante şi savuroase în contextul şedinţei sau mai bine zis în contextul organizării acestei şedinţe în care a citit oleşka. cine îl cunoaşte personal pe carp, ştie cât de greu cântăreşte cuvântul său, şi mai ales, promisiunile sale. adică o înţelegere cu oleg carp ar fi la fel de riscantă ca şi o plimbare cu ochii închişi. ideea e că ne făceam griji şi tot verificam email-urile în speranţa că oleşka n-o să ne ‚kidanească’. totuşi, speranţele n-au fost năprasnice şi ne-am văzut cu textele sale în mână, ba mai mult de atât, ne-am pomenit şi la şedinţă cu un oleg carp în faţa noastră.

deoarece oleguţ era niţel răcit, lui alex cosmescu i-a revenit mmmm, complicata misiune de a lectura textul. vă daţi seama ‚vorba lui carp’, este vorba de 11 pagini de proză.

Bineînţeles ‚o altă replică îndrăgită de carp’, am avut parte de o şedinţă vie şi colorată, fapt de care vă puteţi convinge din imaginile de mai jos + discuţia, sau fragmentele de discuţie care urmează să urmeze. haha. ceea ce a dat culoare mai aprinsă şedinţei a fost prezenţa prozatorului Vladimir Beşleagă, şi îi suntem recunoscători că ne-a acceptat invitaţia atât de simplu şi amabil.

am avut parte şi de tineri care ne-au vizitat pentru prima dată, unii dintre ei lăsându-mă pe mine de exemplu, cu o impresie destul de bună.

acum va urma lucrul cel mai complicat.

din câte ştiţi deja, e aproape ora trei. nu îmi permit să aprind lumina pentru că toţi din această casă dorm, aşadar voi fi nevoit să descifrez manuscrisul chinezesc, ’notiţele de la şedinţă’ cu lumina de la calculator şi mai precis de la word.

PAUSE:

vă imaginaţi ce chestie, manuscrisul pe care mi l-a dat co’organizatoarea cenaclului aduce a primăvară. nu vă mint şi nu născocesc. de parcă ar fi parfumat. miroase foarte frumos. asta m-a făcut să-l pun de’o parte şi să fac o pauză. acuş îl voi mirosi încă odată – de două – trei ori şi back to work, back to sceneta albastră. aburii ies din ceaşca cu ceai, radiohead se miorlăie ‚vorba lui bomj’ undeva ca şi fundal sonor aşadar…

PLAY:

Sceneta albastră. Oleg carp. Reacţii.

Tinerii au reacţionat various. începând cu bredartistul burebista, aka gîţu mihai care striga în  pauza dintre lectură şi discuţii că ce rahat de proză, cică te face să adormi, ca asta nu-i artă bla bla bla , terminând cu o studentă de la sociologie care referindu’se la proza lui carp, a menţionat lucruri la care nu ştiai cum să reacţionezi. dar, s-o luăm aşa frumuşel şi ordonat.

hose folosind limbajul său infect a zis ceva de genul: personajele pe care le creează carp sunt efectiv duse cu pluta. probabil el se referea la mama ceea care ba era sănătoasă şi lucra nu ştiu unde la o recepţie ba era bolnavă încât protagonistul şi cu soră’sa trebuiau s-o spele pe acoperiş, la tipul care semăna cu un cocostârc, la copilul-necopil etc. mai spunea pablo că este o proză cumva regizorală, anumite lucruri sunt uşor vizualizate în creierii noastre.

alex cosmescu analizând limbajul constată că acesta este unul descriptiv, viu, un limbaj vizual concret. starea care predomină e caracterizată prin elemente vizibile, palpabile. situaţiile de fiecare dată se schimbă, sunt ca nişte slide-uri care se suprapun parţial. sandu vorbea la un moment dat despre vocea protagonistului menţionând că s-ar putea să existe, de fapt, mai multe voci. anumite lucruri care par abisale şi abstracte, oleg le transformă în concret.

Aliona: primele fragmente vin ca o explicaţie, şi este foarte evident că şobolanul se transformă în om; multă descriere în text, unele lucruri sunt suspendate.

ionică buzu a rămas impresionat de capacitatea personajului carpian hehe, de a reda starea existenţială a lenei, care devine la un moment dat superioară foamei şi chiar sentimentului de dragoste. despre ‚Motorul Nou’ ion a preferat să vorbească dându-i amploare de simbol, evident originar din societatea din care facem parte.

paladi dumitriţa a avut o abordare mai detaşată. ba chiar ţinea textul lui carp în mână cu un aer sceptic. a şi spus că nu s-ar apuca să citească o astfel de proză; n-o interesează aşa gen de scriitură.

Vladimir Beşleagă: fragmentul pus în discuţie e foarte complicat să-l percepi pentru că este un început. există două nuclee în jurul cărora se concentrează materia narativă: 1 protagonistul este liftier, aceasta fiind latura civilă, exterioară, profesională; 2 momentele lui intime, sentimentale. personajul se confruntă cu probleme majore. proza lui carp este onirică, însă mizeria lui se poate produce şi pe pământ. unul dintre momentele esenţiale este refularea libidoului său. lucru specific prozei tinere, prezent şi la oleg carp: dominaţia semnului mamei, nu al tatei, urmare a infantilismului. totuşi carp  încă nu ştie să-şi organizeze materialul, nu ştie căror lucruri să acorde o atenţie mai mare. „ai învăţat să faci un text concret, acum trebuie să înveţi a tăia din propriul text, a comprima.”

natalia de exemplu nu a încercat să construiască un fir narativ, acesta a venit natural. a vorbit despre cum peste idealul său, reprezentat de dorinţa de a exista pe un acoperiş, s-a turnat o remorcă cu gunoi. adică ăsta era efectul textului lui oleg. pasajul în care apare celofanul i-a plăcut foarte mult.

gâţu mihai, după ce striga în gura mare că-şi pierde timpul ascultând proza lui carp, ajunge totuşi să recunoască faptul că există o melodicitate cînd se lecturează carp.

vadim ţigănaş, colegul vizionar al lui burebista, a întrevăzut o transcendenţă undeva la mijloc. a făcut referinţă la faptul că situaţia cu acoperişul e una metaforică şi de fapt semnifică o dorinţă a personajelor de a evolua.

my job here is done. ‚asta o zic eu – acuma’

s-a făcut totuşi târziu. E vreo 4 deja.

prin această metodă aş vrea să-i mulţumesc moderatoarei şedinţelor, pentru răbdare, pentru co-organizare, and pentru multe altele.

lui carp oleşca pentru că a citit la noi, lui Vladimir Beşleagă, pentru prezenţă, lui sandu macrinici pentru foto, şi vouă care intraţi pe la noi pe la şedinţe şi chiar uneori şi pe blog.

O, punctualitateo, cine eşti tu, unde eşti, cum arăţi, de ţi-aş vedea ochişorii măcar odată şi să mor.

PA_PA_PA

HPIM1972

HPIM1969

HPIM1964

HPIM1952

HPIM1956

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s