sunt juni îşi savurează pubertatea
declarând război cercului închis în care se învarte
mizeria
chemând viaţa încolăcită lângă şemineu
chemând-o la un duel
carnea lor e vânjoasă într-atât încât vrei să-ţi întinzi
mâna
s-o pipai s-o mângâi mirându-te
cât de vie este
şi câte se pot face cu asta
nervii mei – capacităţile mele – posibilităţile în care nu cred
mustesc, înfloresc
zădără fetele şi ochii aleargă / se opresc la
sânii încă mici
apoi merg să se ascundă acasă, în baie
căutând un colţ uitat şi lipsit de lumină
pentru a-şi pipăi mădularele poate şi pentru a le
strânge uşor în pumnul lor mic şi încă inocent
ăştia-s nervii mei, astea-s posibilităţile mele