cu intarziere, cum si trebuia

ah cât de mult aş dori s-o mai întind cu relatarea-minciună măcar încă vreo douză zile.
m-am gândit însă că şi aşa unghiile mele n-au tapat un text de vreo bucată de an plus la asta dacă mai amân treaba pentru încă ceva timp s-or mai roade câteva taste şi cu siguranţă nu voi
găsi pe urmă literele de care am nevoie – şi torba cu toată povestea. aşa că:

dafina david, moni stănila, bogdan cazacu şi alex potcoavă la chişinău şi în special la cenaclul humanzone la biblioteca b.p.haşdeu pe 05.12.09.
eu am fost să-i văd pe baieţi [şi pe fete mai ales] cu o zi înainte de cenaclu. asta evident pentru a face cunoştinţă cu unii dintre ei,  pentru a mai scărpina limba şi poate pentru încă un pahar-două-trei de jinikă.
şi cum stau eu la masă cu ei şi mă tot uit cu coada ochiului la alex potcoavă – vă implor nu vă gândiţi rău despre mine – îmi iau inima-n dinţi şi cu riscul de a mă pozorî îl întreb ceva de genul:
alex sorry, dar noi nu ne-am mai văzut cumva înainte? pentru că face-ul tău îmi e foarte cunoscut. el se uită la mina preţ de câteva secunde şi mai să-şi pună mâinile în cap şi cât pe ce să mă ia la înjurat. dar n-a fost să fie. mi-a amintit cum într-o noapte furtunoasă eu şi cu el am tras o beţie [cam bolnavicioasă ce-i drept] cu chiva ţupa ianuş şi chiar gamarţ [să nu credeţi că el a ieşit din apă uscat] etc. la ţupa acasă.  am zis AAAAAA, aşa este. şi în acest moment în capul meu a început să se zbată şi să se mişte din răsputeri o micuţă circumvoluţie care numai ea sărăcuţa răspunde pentru toate funcţiile importante legate de intelectul meu.

moni ca de obicei fresh like an orange juice şi întodeauna gata de luptă.
şedinţa de sâmbătă a urnit din loc mai greu, mai agale ca să zic aşa. alex citise poezie, bogdan citise proză, dafina citise poezie şi moni căreia i-am interzis categoric să vorbească, s-a apucat şi ea de citit poezie ca vulpea cea şireată. ca să vă explic. în cadrul şedintei trecute am avut parte şi de o lansare de carte. volumul de debut al moni stanilă: postoi porovoz – ne stucite kaliosa, ah nu nu aşa se cheamă, se cheamă postoi porovoz – confesiunile dogmatistei. [ninpress, 2009]. de aia ziceam că nu-i permitem să citească poezie pentru ca s-o lăsăm să se manifeste în timpul acordat ei şi volumului porovoz. lansarea by the way cumva rapidă şi la obiect. despre carte au vorbit dumitru crudu şi alex vakulovski. crudu a şi vrut în semn de apreciere să scoată un sac de bani din buzunar şi faţă de jurnaliştii de la radio televiziune şi toate ziarele să cumpere volumul monicăi.  asta m-a inspirat, şi cred că atunci când va veni timpul să-mi lansez şi eu vreun volumaş de la oraş să chem pe cel mai bogat tip dintre scriitoraşi şi să-l pun să-mi cumpere şi mie carticica faţa de toata presa vare va fi prezentă [evident preţul va fi foarte mare]. hhmm, nu ştiu de ce, am rămas la ideea ghici cine – m.dinescu – hi hi hi hi.  lui alexandru vakulovski de asemenea îi plăcuse volumul fara prea multă vorbăraie.

lumea, din câte am observat eu, îl avea ca liubimchik pe alex potcoavă. dacă să fiu sincer, de data asta am căzut cumva şi eu de acord cu lumea. deşi lumea asta când mai zice câte una. dar să lăsăm asta pentru alte dăţi căci sâmbătă lumea a fost bravo şi n-a stat acasă să se holbeze la tv sau să bea bere în eli-pili ci a venit la şedinţă. bravo lume, sper că şi sâmbăta care vine să te vad la litere.

un personaj care a călătorit cu o sticlă de fanta tocmai hăt până-n kiev şi ditamai înapoi mi-o zis aşa: wă hose eu nu înţeleg de ce la cenacluri e nevoie de vorbărăile astea? eu voobshe aş zice ca autorii să citească şi noi nafig să nu mai grăim. foarte adevărat. eu sunt absolut de acord. numai că uneori parcă vrei să-ţi mai scarpini limba şi nu că asta ar fi cuiva de vreun folos dar nu poţi să laşi limba nescarpinată…. ea pe urmă o să ţi-o plătească, o să se razbune pe tine. ştiu din propria experienţă. L o l

ca să vă imaginaţi cum a decurs şedinţa vă invit să vă violaţi creierii, dar mai simplu să nu vă imaginaţi dar să trageţi o privire la fotografiile de mai jos.

amintim că aceasta fu o colaborare cu cenaclul ţinut de crudu şi de facto invitaţii erau ai lui, totuşi oamenii ai noştri.

vă mai spun că cenaclul pavel dan, membrii căruia sunt invitaţii din timişoara, a pregătit un proiect – interferenţe – pare-mi-se, care constă într-un schimb de scriitori sau cu alte cuvinte interships-uri sau mai bine zis scriitori din timi merg în evropa şi evropa vine respectiv în timi, sau cu ce este mai rea bătrâna moldova? NU ESTE, asa că la o foame merge şi moldoavie.

Pa.

Anunțuri

2 comentarii

  1. niște oameni superbi, toți 4. mai ales Moni e adorabilă, iar Alex e un tip foarte complex. Cei care n-au fost nu pot decât să regrete 😛 sau să-i citească….

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s