Arta fericirii de MARY RUEFLE

Sunt prea slabă ca să vorbesc,

iată de ce scriu aceste rânduri –

ai putea te rog să-mi aduci nişte apă?

nu pot să fac nici doi paşi spre chiuvetă,

mă împiedică arta fericirii.

Când îmi aduci apa

asigură-te că e în pahar.

Apa ar trebui mai degrabă dusă în pahar

decât de curenţi în calea lor spre ocean.

Aceasta e arta fericirii.

Dar intr-o zi ea va ieşi din vas,

însă apa mai degrabă ar trebui dusă de corp,

decât de curenţi în drumul lor spre ocean.

Dar într-o zi ea va ieşi din corp,

însă nu te îngrijora acum.

Aceasta e arta fericirii.

Când apa intra in noi ea devine

delirantă, se apucă să întoarcă lucrurile din calea lor,

începe să formeze o opinie şi să o exprime,

vede ceea ce nimeni altcineva nu a văzut.

Din câte poţi observa – mor de fericire.

Te rog sa chemi chirurgul aici

ca sa mute ziua aceasta –

nu vreau sa mor de fericire.

Ce e un pahar de apă pentru tine?

Ce e un sunet de telefon sau două?

Anunțuri