Sunt prea slabă ca să vorbesc,
iată de ce scriu aceste rânduri –
ai putea te rog să-mi aduci nişte apă?
nu pot să fac nici doi paşi spre chiuvetă,
mă împiedică arta fericirii.
Când îmi aduci apa
asigură-te că e în pahar.
Apa ar trebui mai degrabă dusă în pahar
decât de curenţi în calea lor spre ocean.
Aceasta e arta fericirii.
Dar intr-o zi ea va ieşi din vas,
însă apa mai degrabă ar trebui dusă de corp,
decât de curenţi în drumul lor spre ocean.
Dar într-o zi ea va ieşi din corp,
însă nu te îngrijora acum.
Aceasta e arta fericirii.
Când apa intra in noi ea devine
delirantă, se apucă să întoarcă lucrurile din calea lor,
începe să formeze o opinie şi să o exprime,
vede ceea ce nimeni altcineva nu a văzut.
Din câte poţi observa – mor de fericire.
Te rog sa chemi chirurgul aici
ca sa mute ziua aceasta –
nu vreau sa mor de fericire.
Ce e un pahar de apă pentru tine?
Ce e un sunet de telefon sau două?
human zone 