Despre frumusețea acestei lumi

Ciudat cum lumina parcurge spațiul
Nevăzut legând două puncte albe.
Te aștept azi
Și mâine, și în orice timp.

Acum doar soarele orbitor făcut praștie
zdrobește craniul mic de vrabie.
Agitația din intersecție, viermuială
de corpuri îngânând un cântec.
Chiar și praful dus de curent până sub zid
se adună, se ridică pe tencuială
ca un braț obosit, ca o plantă încremenită,
se ridică spre soare.

Așteptarea e camera rece de unde nu pot ieși
E aburul mâinilor umede
Părăsind fără grabă
Locurile sigure.