alaltăieri a fost luni și a început săptămâna mea.
cum ies din scara blocului în fața mea se înșiră câteva trepte
care mă scot din văgăună și mă ridică la același nivel cu șoseaua.
luni, când eram deja pe trepte și vedeam transportul,
a trecut 166, apoi 116. imediat după, trecuse 129.
m am pus pe alergat să îl prind.
cele câteva, nu prea multe straturi de grăsime
care atârnau pe mine, se scuturau ritmic.
în centru, am mers pe un traseu care mi s-a întipărit.
am prins recreația studenților iar valul de tineri
cât pe ce să mă învăluie.
am făcut colțul la timp
și m am strecurat în gangul care ducea spre studio.
marți, când mă ridicam spre șosea, am văzut din depărtare 166.
speram să văd 116 apoi 129. și am alergat când am văzut că așa e.
în centru, mi s-a întâmplat să am același traseu ca luni pas cu pas.
aceleasi culori ale semaforului. verde la trecerea străzii bodoni.
verde pentru traversarea străzii kogălniceanu.
cât pe ce să mă prindă valul de studenți,
dar gangul s-a adeverit a fi din nou salvator.
astăzi, eram la aceeași depărtare de șosea când am văzut 166.
n am mai așteptat 116 ci m am apucat de hurducat straturi de grăsime.
studenții cât pe ce să mă prindă, dar gangul parcă a fost mutat
mai la deal, special pentru mine.
în fața studioului m am oprit pentru câteva minute.
mi am amintit ce sâmbătă strong am avut la vilă.
cum spre seară, fumul greu s a făcut ceață peste lac.
am pornit robinetul de afară.
jetul curgea prea puternic pentru o canalizare home made.
apa se aduna în chiuvetă ca și cum țeava ar fi fost infundată cu mizerie.
m am spălat pe fața de funingine și mi am suflat mucii.
mucii pluteau frumos în apa adunată și căutau Marele Vîrtej
din chiuveta home made, ca de țară.
era în imponderabilitate și când colo, după ce am oprit jetul,
masa vâscoasă a prins vîrtejul și mergea sigur spre scurgere
mergea direct în Romanița chiuvetei.
ce super sunt organizate lucrurile.