OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Să presupunem că sunt o gaură
și nimeni nu știe ce e dincolo.
Păianjenul dimineții în cada albă.
Lumina coboară pe sub dulap
electrizează praful, șoptește –
Cea mai frumoasă zi,
Cei mai frumoși oameni –
și se ridică.
Amintirile sunt aici și e din nou primăvară.
Paharul spart din care voi bea iarăși.
Cărarea spre casa din pădure.
Soarele, foșnetul ierbii lovind în gleznă.
Degetul rămas în aer.
Buzele făcute dintr-un material necunoscut,
greu de atins.
Trece prin mine și se pierde.
human zone 