Organizare

alaltăieri a fost luni și a început săptămâna mea.

 

cum ies din scara blocului în fața mea se înșiră câteva trepte

care mă scot din văgăună și mă ridică la același nivel cu șoseaua.

 

luni, când eram deja pe trepte și vedeam transportul,

a trecut 166, apoi 116. imediat după, trecuse 129.

m am pus pe alergat să îl prind.

Citește în continuare →

Anunțuri

La vilă

 

Priveam hipnotizat la mișcările copilului de opt ani.

Se ținea cu mâna de o țeavă.

De fapt, țevi erau mai multe și

formau un suport pentru vița de vie

– o sileau să se cațăre în sus,

apoi să formeze un acoperiș.

 

Copilul se rotea în jurul țevei ca o stripteuză.

Rugina îi intra între degete iar privirea ei intra în a mea.

Cât rău poți face cu vorbele.

strici totul cu o frază, glumă.

De ce să intervii în dansul ei?

 

Să nu cumva să interzici copilului să facă ce vrea, mi am spus.

Eu tac, de ce nu aș tăcea?

 

Soarele se lăsase aproape de deal și se apropia timpul de plecare.

Strugurii au fost culeși.

Urma să mergem: eu, sora mea tatăl meu și cumnatul.

Să pornim spre casă.

 

Dar ei se agitau încă în jurul bmw ului.

Un obiect mare, ca o furculiță, ieșea de sub mașină.

Furculița opintea mașina în boțurile moale de pământ.

Mai stăm un pic, de ce să nu stăm?

 

Acasă mă aștepta Ana.

Rușinea mă aștepta și ea să vin. Să dăm ochi n ochi.

Copilul îmi arată palma plină de rugină. Uite!

Avea privirea mirată, ochii mari, de parcă a găsit ceva pierdut.

 

În locul banilor pentru chirie,

acasă îi voi arăta și eu Anei mână întinsă, uimit, parcă. Uite!

Mâine trebuie să plătesc chiria,

iar eu desigur bani n am. De ce i-aș avea?

 

 

 

text

sunt juni îşi savurează pubertatea
declarând război cercului închis în care se învarte
mizeria
chemând viaţa încolăcită lângă şemineu
chemând-o la un duel
carnea lor e vânjoasă într-atât încât vrei să-ţi întinzi
mâna
s-o pipai s-o mângâi mirându-te
cât de vie este
şi câte se pot face cu asta

nervii mei – capacităţile mele – posibilităţile în care nu cred
mustesc, înfloresc

zădără fetele şi ochii aleargă / se opresc la
sânii încă mici
apoi merg să se ascundă acasă, în baie
căutând un colţ uitat şi lipsit de lumină
pentru a-şi pipăi mădularele poate şi pentru a le
strânge uşor în pumnul lor mic şi încă inocent

ăştia-s nervii mei, astea-s posibilităţile mele