alaltăieri a fost luni și a început săptămâna mea.
cum ies din scara blocului în fața mea se înșiră câteva trepte
care mă scot din văgăună și mă ridică la același nivel cu șoseaua.
luni, când eram deja pe trepte și vedeam transportul,
a trecut 166, apoi 116. imediat după, trecuse 129.
m am pus pe alergat să îl prind.
Priveam hipnotizat la mișcările copilului de opt ani.
Se ținea cu mâna de o țeavă.
De fapt, țevi erau mai multe și
formau un suport pentru vița de vie
– o sileau să se cațăre în sus,
apoi să formeze un acoperiș.
Copilul se rotea în jurul țevei ca o stripteuză.
Rugina îi intra între degete iar privirea ei intra în a mea.
Cât rău poți face cu vorbele.
strici totul cu o frază, glumă.
De ce să intervii în dansul ei?
Să nu cumva să interzici copilului să facă ce vrea, mi am spus.
Eu tac, de ce nu aș tăcea?
Soarele se lăsase aproape de deal și se apropia timpul de plecare.
Strugurii au fost culeși.
Urma să mergem: eu, sora mea tatăl meu și cumnatul.
Să pornim spre casă.
Dar ei se agitau încă în jurul bmw ului.
Un obiect mare, ca o furculiță, ieșea de sub mașină.
Furculița opintea mașina în boțurile moale de pământ.
Mai stăm un pic, de ce să nu stăm?
Acasă mă aștepta Ana.
Rușinea mă aștepta și ea să vin. Să dăm ochi n ochi.
Copilul îmi arată palma plină de rugină. Uite!
Avea privirea mirată, ochii mari, de parcă a găsit ceva pierdut.
În locul banilor pentru chirie,
acasă îi voi arăta și eu Anei mână întinsă, uimit, parcă. Uite!
Mâine trebuie să plătesc chiria,
iar eu desigur bani n am. De ce i-aș avea?
sunt juni îşi savurează pubertatea
declarând război cercului închis în care se învarte
mizeria
chemând viaţa încolăcită lângă şemineu
chemând-o la un duel
carnea lor e vânjoasă într-atât încât vrei să-ţi întinzi
mâna
s-o pipai s-o mângâi mirându-te
cât de vie este
şi câte se pot face cu asta
nervii mei – capacităţile mele – posibilităţile în care nu cred
mustesc, înfloresc
zădără fetele şi ochii aleargă / se opresc la
sânii încă mici
apoi merg să se ascundă acasă, în baie
căutând un colţ uitat şi lipsit de lumină
pentru a-şi pipăi mădularele poate şi pentru a le
strânge uşor în pumnul lor mic şi încă inocent
ăştia-s nervii mei, astea-s posibilităţile mele
Partea I
Buzunarele sunt rupte
curge depresneakul* din ele
undeva în burtă
nici măcar mâncarea nu-i la locul ei
vreau sus
pe le etajul 16 să stukesk* în jos
să privesk
stukitul cum parcurge o cale lungă
un carnaval al tristeţii
mişk limba în dreapta
mişk limba în stânga
lent
Citește în continuare →
1
Dorinţa de a mă transforma într-un obiect
Ajung să fac spume la gură din cauza asta
Cifrele şi sentimentele sunt o problemă
Renunţ / personalitatea mea ticsită într-un tub
Pe care scrie carantină Citește în continuare →
În camera în care stau e un întuneric din ăsta care te sperie
Care e peste tot
Care te face să priveşti luminile din depărtări şi să-ţi imaginezi
Că ele ascund un mesaj că poate ele sunt poziţionate
Într-un mod anume / îţi vorbesc în vreun fel
uneori când am emoţii vreau să mă Citește în continuare →
ceru-i albastru / iarba e verde
nu-i de mâcare / în geantă-i un măr
turcia plânge / moldova plânge
foarfeca taie / din unghia mea
mi-e bine acasă / e jeg dar ok
compul se stinge / eu mai rămân
simt că mi-i foame / acasă e super
plapuma-nţeapă / mă masturbez
porumbeii sunt paşnici / şi europa prosperă
măru-i în geantă / dar cam bâhlit
nu-i de mâncare / în geantă-i un măr
ceru-i albastru / iarba e verde
human zone 