Năstica

1

 

M am postat în fața oglinzii.

Privirea totuși încă nu s a urcat la chipul reflectat.

A rămas blocată pe boțul de săpun care era pe terminate

Apoi s a îndreptat spre tubul învălătucit cu pasta de dinți

care îmi amintește tot timpul de acele

party horns de la petrecerile de copii.

 

Am scos limba larg. E albuie. Când nu mănânc mai mult

de 20 de ore, tot timpul îmi apar pete pe limbă.

Le simt greutatea. Mă apasă în moalele limbii.

Ana era la lucru.

Avea o filmare importantă. Cică detonau un pod imens.

 

Dar îmi era bine. Ceaiul cu un pesmete l am băut cu plăcere.

De fapt, într o complăcere masochistă.

Care inspiră. Injectează n vene. Te face să dansezi prin casă.

 

Cu o zi mai devreme primisem 50 de dolari tocmai din Israel.

Mă obligasem să îi cumpăr verei mele de mâncare

Cică, dacă i le trimitea direct ei, era să îi bea.

 

2

Am intrat în căsuța de vreo 40 m2.

Năstica, al treilea ei copil pe care încă slujbele sociale nu i l au luat,

Ascuțea creionul cu un cuțit tocit.

Am pus pachetele cu produse unul peste altul.

Mi am mai ținut privirea peste ele să văd dacă s au fixat

Să nu cumva să se răstoarne și să se rostogolească în prag.

De aș avea și eu măcar două pachete din astea acasă.

De aș avea.

 

Nastea nu a reacționat la mine.

Colțul care era destinat bucătăriei m a a atras cel mai mult.

Cand m am dat mai aproape am văzut un ceaun plin cu terci uscat

și doar în mijloc o urmă că cineva luase cu polonicul exact o porție.

 

 

3

Revenit acasă, am raportat finalizarea misiunii caritabile.

Toți erau happy. Mie nu imi ieșea din cap ceaunul cu terci uscat.

Nu imi ieșea din cap boarea sărăciei adevărate, autentice.

Felul in care vărmea ticsea produsele în diverse locuri, improvizând.

Năstica. Pasta mea de dinți. Party horns.

omul văzut de departe

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

În întuneric

pașii răsună altfel.

Locul acesta

poate fi oriunde.

Singurul lucru cunoscut

este ușa

în fața căreia mă opresc.

 

Uite o bancă.

Lemnul e mai cald decât piatra.

Cine mă vede.

Cine mă ia de mână.

În întuneric singura mea putere

e să sa fac liniște.

 

Dintotdeauna

am căutat o legătură durabilă.

Un soare spre care

să privești și noaptea.

Omul văzut de departe

e un punct negru.

Nu poți atinge

un punct negru.

La vilă

 

Priveam hipnotizat la mișcările copilului de opt ani.

Se ținea cu mâna de o țeavă.

De fapt, țevi erau mai multe și

formau un suport pentru vița de vie

– o sileau să se cațăre în sus,

apoi să formeze un acoperiș.

 

Copilul se rotea în jurul țevei ca o stripteuză.

Rugina îi intra între degete iar privirea ei intra în a mea.

Cât rău poți face cu vorbele.

strici totul cu o frază, glumă.

De ce să intervii în dansul ei?

 

Să nu cumva să interzici copilului să facă ce vrea, mi am spus.

Eu tac, de ce nu aș tăcea?

 

Soarele se lăsase aproape de deal și se apropia timpul de plecare.

Strugurii au fost culeși.

Urma să mergem: eu, sora mea tatăl meu și cumnatul.

Să pornim spre casă.

 

Dar ei se agitau încă în jurul bmw ului.

Un obiect mare, ca o furculiță, ieșea de sub mașină.

Furculița opintea mașina în boțurile moale de pământ.

Mai stăm un pic, de ce să nu stăm?

 

Acasă mă aștepta Ana.

Rușinea mă aștepta și ea să vin. Să dăm ochi n ochi.

Copilul îmi arată palma plină de rugină. Uite!

Avea privirea mirată, ochii mari, de parcă a găsit ceva pierdut.

 

În locul banilor pentru chirie,

acasă îi voi arăta și eu Anei mână întinsă, uimit, parcă. Uite!

Mâine trebuie să plătesc chiria,

iar eu desigur bani n am. De ce i-aș avea?

 

 

 

XXX

mă duceam la max să mă uit la tv prin cablu
seara la playboy ziua la filme cu gangsteri

motanul lui roșcat își dădea duhul
se târa dintr-o odaie în alta lăsând urme lichide
ca în filmele cu ciudăţenii extraterestre
șapte zile s-a văitat sub paturi

max şi motanul stăteau în aceeaşi cameră
max întins pe pat aşteptând un deznodământ
felina răgea necontenit sub pat
erau două corpuri interconectate prin suferinţă
pe mine mă bântuiau silicoanele din xxx files

în ziua în care motanul a pierit m-a sunat max
am mers în odaia mică
am luat hoitul (m-a uimit greutatea mortăciunii
motanul nu mâncase nimic după ce se otrăvise cu gingirica
rămasă după o seară cu votcă)
avea ochii deschiși și spălăciți
din gura întredeschisă îi curgea un lichid limpede
îi vedeam dinții gri
l-am aruncat în conducta pentru gunoi de la etaj
am aşteptat să aud bufnitura

mi-am spălat mâinile zece minute

între mormanele de blide nespălate
mă întrebam de ce nu sunt gândaci
max mi-a spus că motanii
secretă un hormon ce respinge gândacii
nu aveam respect față de moarte
din banii pentru o eutanasiere
trimişi de mama lui max de la moscova
am luat cipsuri şi bere

în acele şapte zile
în apartament s-a petrecut un ritual
am fost politicoşi sau ne era frică
să intervenim într-un proces care nu ţine de noi
nu ne băgam în chestii de
moarte

după ce-am aruncat motanul la gunoi
n-am mai trecut pe la max niciodată
trei ani fără porno

5 a.m.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

e frig, frumusețe. vântul culcă copacii.

prin geamul crăpat, brațele verzi bat în gol.

ființă sau lucru, încearcă s-ajungă încoace,

la mine, la cald.

 

tu nu ești aici, nici soare, aștept primăvara

și iarba și părul tău în care să mă ascund.

nu-mi amintesc cum arăți. a nopții tocită gheară,

poate ești tu.

 

acum e târziu, în curând va suna alarma

și oamenii toți din somn vor ieși mai bătrâni,

iar eu am s-adorm și-n vis voi atinge cu palma

obrazul tău.