noi o sa fim aici pana orasul va
imbatrani pana va
face pe el de neputinta si
urina i se va scurge pe turnuri pe
blocuri urina ca niste cascade
tu vii peste mine ca o
tuse nebuna care nu ma lasa sa dorm si
peste un timp devine absurd ca atunci
cand repeti un cuvant de f multe ori si
el isi pierde sensul
ma tem ca vom ajunge asa ca vom sta in
halate in casa vom
trage apa dupa noi ca
o secventa de film in cadru real
– mult prea lunga
cred ca cel mai mult te-am iubit cand
mi-ai zis ca te-ai pisat pe
cladirea Guvernului
tu nu ma faci sa plang doar
gandul ca ne vom transpira anii ca ii vom
scoate afara ca pe deseuri apoi vom
strange bani
de chirie
de aragaz
de o vacanta in antalya vom fi o
bucata de plastic/ un mastercard
noi o sa fim aici mereu si uite deja din
cap ne creste un ment care spune
antalya |
human zone 
f frumos textul si cred reusit. o chestie mi se pare inutila si oarecum fortata in prima stofa…”
si urina i se va scurge pe turnuri pe
blocuri urina ca niste cascade”
cred ca se poate si fara asta. e deajuns imaginea unui oras imbatranit care face pe sine.
si poate cumva gasesti un echivalent la ” ment” multi nu stiu ce e asta, gaseste ceva care sa exprime prin alt cuv. starea de fapt
numai bine, a. m-am bucurat sa te citesc, nu ai postat demult
e frumos textu. desi nu inteleg legatura dintre ment si antalya dar nevermind, in acest text se vede clar ca tu, din punct de vedere literar, te maturizezi